În câteva cuvinte
În mijlocul războiului civil din Sudan, locuitorii din Khartoum au organizat rețele de solidaritate, bucătării comunitare și farmacii gratuite pentru a-și asigura hrană, apă și medicamente, demonstrând o rezistență și un ajutor reciproc remarcabil. Aceste inițiative au devenit vitale pentru supraviețuire într-un context de infrastructură distrusă și servicii guvernamentale inexistente.
Odată cu izbucnirea războiului civil în capitala sudaneză Khartoum, în aprilie 2023, milioane de locuitori s-au confruntat cu o alegere imposibilă: să-și abandoneze totul sau să găsească modalități de a supraviețui. Străzile cândva pline de viață s-au transformat în cimitire de vehicule arse, piețele au rămas goale, iar serviciile guvernamentale au dispărut complet pe fondul luptelor dintre armata sudaneză (SAF) și Forțele de Sprijin Rapid (RSF).
În districtul Kalaklat, unde trăiesc 700.000 de oameni, au apărut noi forme de cooperare. Familia Al Wasila, care deținea un lanț de farmacii, și-a transformat depozitul de medicamente într-o farmacie de cartier, punând în comun resursele familiale pentru a-și servi comunitatea cu medicamente esențiale.
Din iulie 2023, pe măsură ce RSF și-a consolidat controlul asupra regiunii, majoritatea clinicilor și-au încetat activitatea, rafturile farmaciilor s-au golit, iar medicamentele esențiale au dispărut de pe piață. Absolvenții facultăților de farmacie, membrii familiei Al Wasila, au simțit o obligație morală. "Tatălui meu nu-i păsa atât de mult de modul în care erau obținute medicamentele, cât de faptul de a le obține și de a le distribui oamenilor", explică Basmat Al Wasila, fiica doctorului Ahmed al Wasila.
Angajamentele lor au depășit sfera comercială: familia a instalat panouri solare pentru unitățile de refrigerare și o stație de pompare a apei pentru a alimenta cartierele învecinate. Cel mai radical pas a fost furnizarea regulată de medicamente gratuite celor care nu și le puteau permite.
Această activitate a relevat paradoxurile crude ale războiului. Doctorul Al Wasila cumpăra medicamente, adesea la prețuri exorbitante, de la membrii RSF sau civili care le furau din depozitele din Khartoum. "Aceasta a fost singura modalitate de a obține medicamente și am suferit multă violență și jafuri din partea acelorași forțe care ne vindeau medicamente dimineața și veneau să ni le fure noaptea sub amenințarea armei", își amintește Basmat.
Farmacia improvizată a devenit o salvare pentru mulți pacienți, inclusiv Hawida Bayen, care suferă de diabet și hipertensiune. "În primele luni de război, când medicamentele au dispărut, fiul meu a căutat trei zile medicamentul meu pentru diabet și nu l-a găsit", povestește Bayen. Datorită vecinilor, ea a apelat la doctorul Ahmed și a primit medicamente gratuit până când zona a fost eliberată.
Operațiunea a avut însă un cost personal enorm. Pe 17 iulie 2024, doctorul Ahmed al Wasila a fost răpit de forțe necunoscute, eliberat două zile mai târziu și a fugit imediat în Egipt. "Cu toate acestea, familia noastră a continuat să ofere servicii cetățenilor", adaugă Basmat.
În absența securității, electricității, piețelor închise și a lipsei de alimente, în Khartoum au apărut "Takaya" (plural de Takiya) – bucătării comunitare. Aceste inițiative caritabile, adesea organizate în jurul moscheilor sau cluburilor sportive, colectau fonduri și pregăteau mâncare pentru vecini, păstrând "demnitatea familiei" prin faptul că nu cereau înregistrare sau fotografii.
Majdi Mohammed Saleh, în vârstă de 38 de ani, șeful comitetelor locale de rezistență din Jabal Awliya, a fondat mai multe astfel de bucătării. Aceste comisii, apărute în anii '90 și consolidate în timpul protestelor din 2018-2019, au devenit grupuri civile descentralizate care oferă ajutor umanitar. "Prioritatea mea a fost să asigur hrană și apă potabilă cetățenilor", explică Saleh.
Când armata sudaneză a început să-și recapete controlul asupra sudului Khartoumului în aprilie 2025, locuitorii creaseră deja sisteme alternative: achiziționarea în comun de panouri solare, partajarea pompelor de apă, organizarea distribuției de alimente. Aceste rețele de ajutor reciproc continuă să funcționeze, deoarece atacurile sistematice asupra infrastructurii au dus la întreruperi de curent aproape permanente. Locuitorii nu mai așteaptă soluții de la guvern, iar inițiativele oficiale promovează acum energia solară, bazându-se pe fundațiile comunitare stabilite în cele mai întunecate luni.