În centrul atenției se află povestea legată de președintele Comunității Madrid, Isabel Díaz Ayuso, și partenerul său, Alberto González Amador. Autorul articolului ridică problema că, în cursul investigației, au fost admise omisiuni grave, care pot indica părtinire și luare în considerare incompletă a tuturor faptelor.

Accentul principal este pus pe acuzațiile formulate de González Amador prin Ayuso, cu privire la presupusa presiune din partea guvernului asupra inspecției fiscale. Autorul subliniază că aceste acuzații, care au fost exprimate la televiziune și radio, au rămas practic fără atenție din partea anchetei. Ayuso, la rândul său, a declarat despre o „inspecție sălbatică” și „persecuție politică”.

Articolul subliniază că într-un stat de drept, presiunea asupra inspectorilor fiscali și a procurorilor din partea guvernului este inacceptabilă. Dacă astfel de fapte au avut loc, acestea ar fi trebuit să fie investigate cu atenție, ceea ce, în opinia autorului, nu s-a făcut.

Autorul atrage atenția și asupra posibilei răspândiri a calomniei și a necesității de a lua în considerare contextul în care au avut loc evenimentele. El consideră că instanța ar trebui să ia în considerare toate circumstanțele, inclusiv declarațiile făcute de părți și rolul mass-mediei, care ar fi putut face publice informații care afectează cursul cazului.

Autorul subliniază importanța examinării complete și obiective a tuturor faptelor pentru a asigura dreptatea și pentru a preveni o percepție distorsionată a cazului ca persecuție politică.

În concluzie, autorul face apel la revizuirea cazului, pentru a lua în considerare toate circumstanțele și pentru a evita posibilele nedreptăți.