În câteva cuvinte
Un studiu recent asupra ADN-ului scufundătoarelor coreene Haenyeo din insula Jeju a scos la iveală adaptări genetice unice care le permit să supraviețuiască și să lucreze eficient în condiții extreme de scufundare în apă rece, fără echipament de respirație. Aceste adaptări influențează ritmul cardiac, vasele de sânge și toleranța la frig.
Indiferent cât de puternice sunt valurile sau vântul, legendarele scufundătoare Haenyeo de pe insula coreeană Jeju nu ezită să se scufunde în apele înghețate pentru a colecta scoici abalone, alge marine sau arici de mare. Ele pot coborî la adâncimi de până la 10 metri fără echipament de respirație și chiar și în timpul sarcinii. Ceea ce pare a fi o stăpânire aproape supranaturală a oceanului nu este doar rodul unui antrenament care începe la vârsta de 10 ani. O parte din abilitățile lor sunt înscrise în genele lor, sugerează un nou studiu care deslușește misterul din jurul acestor femei octogenare ce se scufundă cu un cuțit în mână, echipate doar cu ochelari de scufundare și aripioare.
Geneticianul de la Universitatea din Utah, împreună cu colegii săi din SUA, Danemarca și Coreea, au comparat trăsăturile a 30 de scufundătoare Haenyeo cu cele ale 30 de persoane "non-Haenyeo" de pe insula vulcanică, precum și cu cele ale 31 de persoane din Coreea continentală. Cercetătorii au comparat ritmul cardiac și tensiunea arterială a participanților în repaus și în timpul scufundărilor simulate, în care aceștia trebuiau să își țină respirația în timp ce își scufundau fața în recipiente cu apă rece.
Analiza, publicată vinerea trecută, nu numai că indică faptul că locuitorii din Jeju împărtășesc o linie ancestrală comună, dar a descoperit și două trăsături specifice la scufundătoare. Ritmul lor cardiac încetinește semnificativ în timpul scufundării, o reacție observată și la alte mamifere marine. Și în spatele acestei capacități, oamenii de știință suspectează că se află o cheie genetică încă incomplet explorată.
Autorii studiului au identificat o adaptare evolutivă care pare să reducă tensiunea arterială diastolică (când inima este în repaus între bătăi). Ei cred că aceasta afectează într-un fel vasele de sânge, făcându-le mai sigure pentru înot și ținerea respirației, chiar și în timpul sarcinii. Această variantă genetică a fost găsită la 33% dintre participanții de pe insula vulcanică, dar numai la 7% dintre participanții din Coreea de Sud.
În timpul scufundărilor simulate, toți participanții au prezentat o scădere a ritmului cardiac, dar la Haenyeo acesta a scăzut cu o medie de 18,8 bătăi pe minut (bpm), comparativ cu o scădere de 12,6 bpm la persoanele din Jeju care nu practicau scufundări. Acest gen influențează inflamația vasculară, adică modul în care vasele de sânge răspund la schimbările de tensiune arterială, și se crede că de aici provine efectul protector, adaugă autorii studiului. Această caracteristică este, probabil, amplificată de antrenamentul constant al scufundătoarelor.
Haenyeo nu numai că își provoacă propriul corp cu presiunea și efortul fizic al scufundării, dar se confruntă și cu temperaturi glaciale, în special în timpul iernilor lungi și reci de pe insulă, care se extind din decembrie până la mijlocul lunii martie. În ciuda acestui fapt, aceste scufundătoare demonstrează o toleranță surprinzătoare la temperaturi scăzute. Ce le face atât de rezistente? Autorii studiului sugerează că acest fenomen ar putea fi explicat prin prezența unei gene care le face mai puțin vulnerabile la hipotermie, permițându-le să suporte condițiile extreme sub apă fără a suferi efectele adverse tipice ale frigului.
Tradiția scufundătoarelor Haenyeo a fost declarată patrimoniu cultural imaterial UNESCO în 2016. Haenyeo au primit recunoaștere nu numai pentru îndemânarea lor fizică și contribuția la economia locală, ci și ca un simbol al emancipării femeilor în societățile tradiționale matriarhale. Cunoștințele și înțelepciunea au fost transmise din generație în generație. Experții subliniază că Haenyeo din insula Jeju au creat o cultură unică în care coexistența cu natura este valorizată printr-un sistem de scufundare ecologic. Prin lentila sa, fotograful francez José Jeuland a reușit să surprindă esența acestor femei, a căror tradiție este pe cale de dispariție. El a observat vitalitatea uimitoare a acestor femei, multe dintre ele având între 60 și 80 de ani, care continuă să se scufunde activ, spre deosebire de tendința sedentarismului la pensionare în multe alte țări. Activitatea le menține sănătoase și le conferă o vitalitate unică. Totuși, meseria este solicitantă și riscantă, mai ales la vârste înaintate, ceea ce contribuie la declinul acestei tradiții.
