Uneori, te apucă dorul de moarte. Nu din cauza depresiei sau a dezamăgirii de lume, și nici măcar din cauza neputinței de a schimba ceva. Ci din cauza revoltei împotriva celor care, epuizând planeta, visează la viața veșnică. Este vorba despre libertarieni și transumaniști din Silicon Valley, cum ar fi Elon Musk, care sfidează inevitabilitatea morții.

Acești oameni cheltuiesc milioane pe proceduri de întinerire și experimente cu plasmă sanguină, aspiră la "nemurire" cu ajutorul tehnologiilor. Tehnologiile au înlocuit alchimia și magia medievală ca surse de utopii ale bogaților și puternicilor. Dar în spatele acestei dorințe stă ceva mai mult.

Autorul articolului vede o legătură între dorința de nemurire și declinul democrației, bazată pe recunoașterea limitelor și egalității. Cei bogați vor să trăiască veșnic, iar cei săraci vor doar să ajungă să trăiască ziua de azi. Capitalismul a promis nemurirea, dar a oferit o bătrânețe lungă, adesea încărcată de boli și izolare. Inteligența artificială oferă nemurire digitală, dar nu poate digitaliza bătrânețea, ultimul refugiu al corpului.

Articolul notează că bogații și puternicii luptă nu numai cu timpul, ci și cu democrația. Ei nu vor o bătrânețe veșnică, vor să se bucure veșnic de viață. Autorul citează o scriitoare care spune că vrea să moară, când alții aspiră la nemurire. El amintește o parabolă chineză, în care o persoană nu a putut scăpa de puterea iubirii.

În concluzie, autorul subliniază că modernitatea este o răscruce de civilizații. Este o alegere între pământ și aer, între politică și inteligența artificială, între umanism și transumanism, între iubire și nemurire. Cei bogați aspiră la o transformare radicală a lumii, dar proiectul lor de nemurire individuală subminează condițiile pentru supraviețuirea societății.

Autorul face apel la o viață demnă și rezonabil de lungă, la o moarte pașnică, în care să fie și durere, și iubire.