În câteva cuvinte
Fragmente ale stației interplanetare sovietice „Cosmos 482”, lansată acum peste 50 de ani, urmează să cadă pe Pământ în următoarele zile. Agențiile spațiale internaționale monitorizează obiectul, care ar putea supraviețui parțial reintrării datorită designului său.
Principalele agenții spațiale din lume monitorizează îndeaproape reintrarea necontrolată a sondei sovietice „Cosmos 482”, un artefact lansat acum 53 de ani care nu și-a atins niciodată destinația inițială, Venus. Această particularitate face ca situația să fie de un interes sporit în rândul specialiștilor în deșeuri spațiale.
Sonda a fost proiectată să reziste presiunilor extreme din atmosfera lui Venus, cea mai fierbinte planetă din sistemul solar. Din acest motiv, există posibilitatea ca unele părți ale sale să supraviețuiască reintrării în atmosfera terestră, programată pentru următoarele zile, conform estimărilor preliminare, posibil sâmbătă dimineața.
Lansată în martie 1972, misiunea „Cosmos 482” a eșuat la scurt timp după atingerea orbitei terestre. Se crede că o defecțiune a modulului de propulsie a împiedicat intrarea pe traiectoria către Venus. Sonda s-a divizat în patru fragmente, două dintre ele dezintegrându-se rapid, iar celelalte două (probabil modulul de aterizare și o unitate de propulsie) rămânând pe o orbită eliptică înaltă (între 210 și 9.800 km), care s-a degradat treptat de-a lungul deceniilor.
Informațiile oficiale despre „Cosmos 482” sunt limitate, fiind vorba despre un proiect secret sovietic. Se știe că modulul de aterizare este un obiect oval, cu diametrul de aproximativ un metru și o greutate de jumătate de tonă.
Benjamín Bastida Virgili, inginer spaniol în vârstă de 43 de ani care lucrează la serviciul de monitorizare a deșeurilor spațiale al Agenției Spațiale Europene (ESA) în Darmstadt, Germania, anticipează că cel mai probabil obiectul va cădea în ocean. El explică faptul că a fost activat protocolul de urmărire al Comitetului Internațional pentru Coordonarea Deșeurilor Spațiale, un organism ce reunește 13 agenții, inclusiv ESA, NASA și agențiile din Marea Britanie, Franța, Italia, Rusia, Ucraina, China și Japonia.
Bastida menționează că schimbul de informații între unele agenții, cum ar fi cea rusă, este limitat în prezent, deși radarele rusești monitorizează astfel de obiecte. Principala sursă de date pentru lumea occidentală este rețeaua de radare a NASA, completată de instrumentele proprii ale ESA și ale altor agenții europene.
„Acest caz este interesant, dar trebuie pus în context”, subliniază Bastida. „În fiecare săptămână reintră în atmosferă o rachetă sau un satelit de peste o tonă. Și există o probabilitate ca părți din acestea să reziste și să cadă pe suprafață. Riscul prezentat de «Cosmos 482» nu este neapărat mai mare”, adaugă el. Expertul explică că obiectele în reintrare nu explodează; ele sunt puternic frânate de frecarea cu atmosfera la aproximativ 80 km altitudine și cad pe Pământ cu o viteză relativ mică (circa 300 m/s), ca o piatră. Fragmentele recuperate nu au creat niciodată cratere. Ele pot deteriora, de exemplu, o ramură de copac sau un acoperiș, dar nu provoacă deflagrații.
Orbita actuală a sondei este aproape circulară, cu o altitudine minimă de aproximativ 200 km, ceea ce înseamnă că poate cădea oriunde pe planetă între latitudinile de 52 grade nord și sud, cu excepția zonelor polare. Marjele de incertitudine sunt încă mari pentru a exclude un anumit continent, cu excepția Antarcticii. Cu toate acestea, este cel mai probabil ca impactul să aibă loc în ocean, deoarece majoritatea traiectoriei se desfășoară deasupra apei.
Deși sonda completează o orbită în circa 90 de minute și este observată de radare de câteva ori pe zi, predicția exactă este dificilă din cauza comportamentului imprevizibil la altitudini între 100 și 200 km, a influenței activității solare și a altor factori necunoscuți, cum ar fi prezența sau desfășurarea unei parașute. Acești factori determină o marjă de eroare de aproape o zi pentru data reintrării și de aproximativ două ore pentru ora exactă în ziua respectivă.
Probabilitatea ca un obiect deșeu spațial să lovească o persoană este extrem de scăzută. În 70 de ani de activitate spațială, nu a existat niciun astfel de incident raportat.
Pe măsură ce se vor acumula mai multe date, estimările vor fi rafinate. Este posibil ca vineri să se poată exclude căderea pe anumite continente.
