Sonda spațială sovietică "Cosmos 482" și-a încheiat călătoria de aproape o jumătate de secol pe orbita Pământului. Lansată în 1972 pentru o misiune către Venus, nava a reintrat sâmbătă dimineața în atmosfera terestră și, conform informațiilor disponibile, s-a prăbușit în Oceanul Indian.

Conform calculelor efectuate de specialiști, reintrarea în atmosferă a avut loc în jurul orei 9:24, ora Moscovei (aproximativ 8:24, ora României). Zona de impact a fost localizată în Oceanul Indian, la vest de Jakarta, la circa 560 de kilometri vest de Insula Andamanul de Mijloc.

Principalele agenții spațiale la nivel global au monitorizat reintrarea necontrolată a sondei sovietice în ultimele zile. Deși predicțiile au fost rafinate pe măsură ce data estimată se apropia, incertitudinea privind locul și ora exactă a reintrării a persistat până în ultimul moment.

Acest obiect spațial, lansat acum peste 50 de ani, a fost de un interes special deoarece nu și-a atins niciodată destinația, planeta Venus. Sonda a fost proiectată pentru a rezista la presiunile enorme din atmosfera celei mai fierbinți planete din sistemul solar, ceea ce a generat speculații că anumite componente, în special modulul de aterizare, ar putea supraviețui reintrării în atmosfera Pământului.

Protocolul de monitorizare a fost activat de Comitetul Internațional pentru Coordonarea Deșeurilor Spațiale, un organism care reunește reprezentanți ai treisprezece agenții spațiale, inclusiv Agenția Spațială Europeană (ESA) și NASA. Deși toate fac parte din comitet, schimbul de informații nu este întotdeauna complet între toți membrii.

Sonda necontrolată completa o orbită în jurul Pământului în aproximativ o oră și jumătate. Fiecare sistem radar putea observa obiectul de circa patru ori pe zi pentru a estima momentul și locul căderii. Cu toate acestea, comportamentul obiectului la altitudini de 100-200 de kilometri este dificil de prezis cu precizie, influențat de densitatea atmosferică, activitatea solară și alți factori necunoscuți.

"Cosmos 482" a fost lansată în martie 1972. Nu a reușit să părăsească orbita joasă terestră. După atingerea unei orbite de parcare, se pare că o defecțiune a împiedicat motorul să atingă viteza necesară pentru transferul către Venus. Nava s-a separat în mai multe părți, dintre care două au rămas pe o orbită eliptică mai înaltă, între 210 și 9.800 de kilometri. Aceste piese, cel mai probabil modulul de aterizare și unitatea motorului, au scăzut treptat în altitudine.

Modulul de aterizare, cu o masă de 495 de kilograme, a fost conceput să reziste la accelerații de 300 de ori gravitația terestră și o presiune de 100 de ori mai mare decât pe Pământ, conform informațiilor de la ESA. Acest design i-a crescut șansele de a supraviețui reintrării.

Agențiile spațiale au considerat această reintrare ca un experiment valoros. Forma aerodinamică a sondei, în special capsula de coborâre aproape sferică, a fost ideală pentru măsurarea densității aerului la orbite terestre foarte joase. Diferența de altitudine între cel mai apropiat punct (perigeu) și cel mai îndepărtat punct (apogeu) al orbitei eliptice a permis deducerea rezistenței atmosferice întâmpinate de obiect.

Căderea fragmentelor mari de deșeuri spațiale este un eveniment obișnuit. Părți de rachete reintră aproape zilnic, iar obiecte mai mici și mai frecvent. Fragmentele care supraviețuiesc reintrării rar cauzează daune la sol, deoarece majoritatea ard complet sau cad în zone nelocuite, în special în oceane. Odată cu creșterea traficului spațial, frecvența acestor reintrări ar putea crește în viitor.

Riscul ca reintrarea unui satelit să provoace răniri este extrem de scăzut. Agenția Spațială Europeană estimează riscul anual ca o persoană să fie rănită de deșeuri spațiale la mai puțin de 1 la 100 de miliarde.