Europa trece printr-una dintre cele mai profunde schimbări din istoria sa, menită să abordeze schimbările climatice. Acest proces, inițiat de Pactul Verde European și consolidat de obiectivele climatice pentru 2030, nu va fi doar tehnologic sau de mediu, ci, mai presus de toate, social. Deoarece decarbonizarea economiei nu va avea sens dacă acest progres lasă în urmă milioane de oameni.

Una dintre cele mai importante și potențial controversate aspecte ale pachetului „Obiectivul 55” este extinderea schemei de comercializare a cotelor de emisii (ETS) la sectoare precum transportul rutier și clădirile, prin intermediul așa-numitului ETS2. Din 2027, acest nou regim va prevedea o taxă pentru fiecare tonă de dioxid de carbon emisă în aceste sectoare, ceea ce va duce la o creștere a prețurilor combustibililor fosili utilizați pentru încălzire (cum ar fi motorina sau gazul natural) și pentru transportul personal și profesional.

Această măsură este esențială pentru atingerea obiectivelor climatice, deoarece sectoarele implicate generează peste 50% din emisiile de dioxid de carbon în Spania. Cu toate acestea, implică și riscul de a exacerba inegalitatea, afectând în primul rând pe cei care au cele mai puține resurse pentru a se adapta: oameni care locuiesc în case prost izolate, dependenți de combustibili fosili, în zone fără alternative de transport public sau dependenți de vehicule vechi, poluante pentru mobilitatea zilnică sau activitatea profesională.

Pentru a atenua aceste efecte, Uniunea Europeană a creat Fondul Social pentru Climă (FSC) – un instrument conceput pentru a asigura o tranziție energetică echitabilă, care să nu lase pe nimeni în urmă. Cu un buget de 65 de miliarde de euro pentru perioada 2026-2032, fondul va fi finanțat din veniturile ETS2.

Spaniei i se cuvine 10,52% din suma totală, adică aproximativ 6,8 miliarde de euro din fondul european, care trebuie completată cu cel puțin 25% fonduri naționale. În total, FSC în Spania va atinge 9 miliarde de euro în această perioadă. Această sumă semnificativă poate și trebuie utilizată pentru a ajuta utilizatorii vulnerabili de transport și microîntreprinderile care vor fi cele mai afectate de creșterea prețurilor combustibililor fosili.

Fondurile pot fi alocate pentru măsuri structurale, cum ar fi reabilitarea energetică a locuințelor, electrificarea transportului rutier și îmbunătățirea mobilității durabile, accesul la surse regenerabile de energie sau înlocuirea sistemelor de încălzire poluante cu pompe de căldură, etc. În plus și temporar, vor fi permise și ajutoare directe pentru venituri, menite să atenueze impactul imediat al creșterii prețurilor până când vor fi disponibile soluții structurale.

Dar pentru a folosi aceste fonduri, statele membre trebuie să prezinte în următoarele luni un Plan Social pentru Climă (PSC), care va detalia ce măsuri vor implementa, cum vor garanta că fondurile vor ajunge la cei care au cea mai mare nevoie, cum vor evita efectele regresive și cum se vor coordona cu alte programe existente. Planul trebuie aprobat de Comisia Europeană până la sfârșitul anului 2025, astfel încât ajutorul să poată fi acordat începând cu 2026.

Spania se află într-o situație deosebit de dificilă. Suntem una dintre țările cu cel mai mare procent de populație expusă riscului de sărăcie energetică în Europa. Multe gospodării alocă o parte disproporționată din venituri pentru încălzire, locuiesc în clădiri ineficiente sau nu au acces la alternative de mobilitate ecologice. La aceasta se adaugă instabilitatea energetică și de transport în zonele rurale și periurbane, unde mașina personală este adesea singura opțiune de acces la servicii de bază sau muncă.

În acest context, Fondul Social pentru Climă nu este doar un fond de ajutor, ci un instrument strategic pentru corectarea inegalităților structurale, consolidarea rezilienței sociale și accelerarea tranziției ecologice de la bază. Cu o gestionare bună, poate îmbunătăți calitatea vieții a milioane de oameni, reduce sărăcia în transport, consolida sănătatea publică și crea locuri de muncă locale legate de reabilitare, energie curată sau transport durabil.

Dar dacă va fi gestionat prost – dacă va fi întârziat, dacă va deveni un plan birocratic, dacă cei afectați nu sunt ascultați – se poate transforma într-o oportunitate ratată sau, mai rău, într-o sursă de frustrare socială. Experiența țărilor în care costurile tranziției au fost percepute ca fiind nedrepte – este suficient să ne amintim de mișcarea „vestelor galbene” din Franța – ne învață că sprijinul public pentru Pactul Verde European depinde în mare măsură de participarea reală (largă, timpurie și eficientă) și de justiția climatică.

De aceea, Alianța pentru un Plan Social pentru Climă echitabil pentru utilizatorii vulnerabili de transport și microîntreprinderi și Alianța pentru Reabilitarea Locuințelor, fără a lăsa pe nimeni în urmă, promovează un proces de dezbatere deschis, transparent și participativ cu privire la modul în care ar trebui elaborat Planul Social în Spania.

Primul eveniment major va reuni reprezentanți guvernamentali din trei ministere, purtători de cuvânt ai grupurilor parlamentare din Congres și reprezentanți ai societății civile. Toate acestea vor avea loc în cadrul unei discuții deschise cetățenilor, deoarece nu are rost să unim voci de experți dacă nu ascultă cererile sociale ale populației. Avem nevoie ca din această întâlnire să iasă primele baze solide pentru un Plan Social pentru Climă care să nu lase pe nimeni în urmă.

Încă mai avem timp. Spania poate fi un exemplu de cum să folosești Fondul Social pentru Climă nu numai pentru a atenua efectele sociale ale decarbonizării, ci și pentru a transforma justiția climatică într-un motor de transformare. Dar pentru aceasta sunt necesare ambiție, coordonare între administrații, transparență, monitorizare și participare reală. Și, mai presus de toate, o viziune clară: tranziția nu va fi corectă dacă nu se va face cu oamenii, pentru oameni și de la oameni.

Juan Fernando Martín, de la Fundația Renovables, este membru al Alianței pentru un Plan Social pentru Climă echitabil pentru utilizatorii vulnerabili de transport și microîntreprinderi.