Destinul vechii centrale nucleare Lemoiz (Lemoiz) din provincia Biscaia, Spania, rămâne incert la câteva decenii după oprirea construcției sale. Amplasată pe o coastă de o frumusețe de invidiat a Mării Cantabrice, instalația ocupă un peisaj natural și amintește încă de revoluția socială provocată de construcția sa în 1972 și de seria macabră de atentate ale organizației ETA (cinci crime și aproximativ 300 de atacuri) împotriva acestei infrastructuri care nu a ajuns niciodată să funcționeze, lucrările fiind paralizate definitiv în 1984.

Pe terenul de 10 hectare din golful Basordas, între plajele din Bakio și Armintza, sunt încă vizibile cele două structuri masive de beton armat care ar fi trebuit să găzduiască reactoarele, precum și un complex de clădiri în stare de ruină al căror viitor este astăzi o necunoscută. Guvernul Basc, proprietarul terenului din 2019, dorește să transforme instalațiile ruinate într-un centru de producție de pește în captivitate și un parc tehnologic, însă primăria din Lemoiz, controlată de partidul EH Bildu, a oprit brusc acest plan, refuzând să elibereze licențele necesare pentru deschiderea fermelor piscicole.

Centrala nucleară Lemoiz este astăzi un monument al obsolescenței. Un proiect care a implicat resurse și cheltuieli economice uriașe și al cărui nou scop este acum subiectul unei dezbateri deschise. Deoarece construcția obiectivului nuclear nu a fost finalizată, iar consecințele intervenției asupra naturii sunt evidente, se discută acum cum poate fi remediat dezastrul natural. În fața exploatării economico-industriale propuse de executivul regional, consiliul local cere o reevaluare înainte de a aduce din nou utilajele de excavare într-un teritoriu sensibil. Autoritățile din Lemoiz doresc acum să deschidă un „proces participativ deliberativ” între cei 1.318 locuitori pentru a decide soarta complexului.

Primarul din Lemoiz, Jesús Mari Arizmendi, a declarat că primăria consideră că este necesar ca „toate proiectele și propunerile existente în legătură cu centrala nucleară din Lemoiz în ansamblu să fie analizate într-un mod integrat și transparent”. El a adăugat că primăria „a menținut o atitudine deschisă față de Guvernul Basc în ceea ce privește proiectele de viitor”, dar insistă pe implicarea comunității.

Complexul constă dintr-o zonă centrală unde se înalță structurile de beton pentru reactoare, o hală de turbine și clădiri auxiliare. Aceste structuri sunt încă în picioare, dar au suferit o degradare semnificativă din cauza coroziunii și carbonatării, conform unui raport din 2023 realizat de centrul tehnologic Azti. Întregul complex este îngrădit, iar accesul public este interzis.

Ministerul Industriei a elaborat încă din 2017 (cu doi ani înainte de a primi transferul terenurilor) o propunere pentru un „parc acvicol-tehnologic”, cu scopul de a oferi spațiul pentru „generarea de cercetare, dezvoltare și inovare tehnologică în domeniile marin și alimentar”, pe lângă amenajarea instalațiilor pentru producția de pește în captivitate (11.000 de tone de pește pe an și 575 de locuri de muncă). La acea vreme, s-a estimat că investiția în această reconversie s-ar ridica la 44,7 milioane de euro. În acest scop, societatea publică Sprilur a Guvernului Basc a efectuat lucrări de întreținere a barajului construit pentru a proteja vechea centrală de asaltul Mării Cantabrice. La mijlocul lunii martie a anului trecut, a elaborat un proiect pentru consolidarea digului artificial și a solicitat primăriei o licență „pentru construcția blocurilor de beton” destinate protejării frontului maritim (230 de metri de spărgător de valuri), o lucrare „necesară”, conform Guvernului, pentru consolidarea și repararea digului de apărare.

Cu toate acestea, primăria din Lemoiz nu a acordat permisiunea și, de asemenea, a blocat aprobarea planului urbanistic general, care ar fi dat undă verde ambițiilor industriale ale executivului regional.

Primarul din Lemoiz susține că primăria a decis să suspende eliberarea licenței pentru fabricarea și depozitarea blocurilor de beton de înaltă densitate necesare consolidării digului exterior al centralei „până la soluționarea concesiunii pe aceeași temă pe care Sprilur a solicitat-o de la Demarcația de Coaste, o decizie despre care primăria nu a primit nicio notificare până în prezent”. Acest conflict instituțional de interese menține incertitudinea asupra viitorului dezvoltării zonei centralei nefolosite din Lemoiz.

Între timp, bugetul Basc a alocat în acest an o sumă de 4,1 milioane de euro pentru Lemoiz. Ministerul Industriei afirmă că a cheltuit 418.000 de euro, fără a lua în calcul costurile de securitate, care depășesc 365.000 de euro anual.

De când construcția centralei nucleare a fost oprită, s-au luat în considerare diverse idei pentru utilizarea teritoriului. În 2002, s-a propus crearea unui parc tematic dedicat energiei și științei. Ani mai târziu, în 2007, Iberdrola a lansat propunerea de a o reconverti într-o centrală cu ciclu combinat. S-a luat în calcul chiar și posibilitatea demolării întregului complex și refacerea stării naturale a golfului Basordas, cu un cost estimat la 50 de milioane de euro, dar această variantă a fost abandonată. Singura opțiune care rămâne activă este cea de a crea un pol de cercetare tehnologică „de vârf” asociat lumii marine, alături de o zonă de producție acvicolă.

Guvernul Basc susține că a purtat discuții cu „mai multe companii interesate” să se instaleze în zonă. Le-a solicitat detalii despre planurile lor (arie ocupată, investiții, locuri de muncă prevăzute, tehnologia utilizată) pentru a realiza o evaluare „obiectivă” și a alege cea mai bună propunere.

Arhitecta Carmen Abad propune transformarea zonei centralei nucleare și a terenurilor afectate într-un „spațiu de uz public”. Ea propune o „golire selectivă” a spațiilor și transformarea „cimitirului” de fier și beton în „locuri pentru plimbare și visare”. Ruinele industriale ale vechii centrale, deja obsolete, ar rămâne ca o „zonă accesibilă publicului cu un traseu ludic surprinzător și atractiv printre clădiri”. Scopul propunerii sale este de a uni interesele economice și sociale pentru a face realizarea sa fezabilă. Abad a prezentat machete ale proiectului său, considerat cea mai decentă reconversie a ceea ce a rămas din Lemoiz.

Filosofia proiectului său constă în „transformarea ruinelor într-un loc atractiv și vizitabil”. Ea propune crearea a trei puncte de observație, reîmpădurirea întregii zone, o zonă de grădini, o piscină „minunată și navigabilă” deasupra mării cu bărci pentru pescuitul păstrăvului, precum și alei de plimbare cu sculpturi în aer liber și o grădină botanică. Pentru zona principală – cilindrii de beton ai reactoarelor – propune „un loc pentru memorie”. Acești doi cilindri, care nu au găzduit niciodată uraniul, sunt perfecți pentru crearea unui spațiu de opt etaje dedicat memoriei, unde s-ar putea organiza expoziții și care ar fi vizitabil publicului. Cupola uneia dintre clădirile reactoarelor, spune ea, are aceleași proporții ca Panteonul din Roma (o sferă cu diametrul de 41 de metri), oferind „mii de posibilități” de utilizare.