Statele Unite ale Americii își intensifică eforturile de deportare a migranților în țări terțe, ale căror state nu sunt dispuse să-i primească înapoi. După Rwanda, Sudan și Eswatini, lista țărilor dispuse să accepte deportații se extinde. Politica, pe care Casa Albă o numește cea mai mare deportare din istorie, ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea drepturilor omului.

Potrivit lui Nicolas Palazzo, consilier politic al organizației HIAS, care apără refugiații, guvernul SUA depune eforturi concertate pentru a extinde lista țărilor de deportare. Cu toate acestea, în ciuda asigurărilor de securitate, aceste țări se confruntă adesea cu conflicte interne, încălcări ale drepturilor omului, inclusiv tortură și represiune.

Pe lângă acordurile deja încheiate, SUA poartă discuții cu zeci de alte țări din Europa, America Latină, Africa și Asia. Printre potențialii parteneri se numără Maroc, Tunisia, Togo, Mauritania, Tadjikistan și Libia. Multe dintre aceste țări se confruntă cu probleme de democrație și încălcări ale drepturilor omului.

În cazul Rwandei, autoritățile promit deportaților pregătire profesională, asistență medicală și locuințe. Cu toate acestea, apărătorii drepturilor omului îl acuză pe președintele Paul Kagame de abuz de putere și de sprijinirea rebelilor din Republica Democratică Congo. Eswatini, unde deportații, inclusiv cetățeni din Cuba, Jamaica, Vietnam, Laos și Yemen, sunt ținuți în izolare, ridică, de asemenea, îngrijorări cu privire la încălcările drepturilor omului.

În trecut, acorduri similare au fost încheiate cu unele țări din America Centrală. De exemplu, El Salvador a acceptat peste 200 de venezueleni în schimbul unei compensații financiare. În același timp, condițiile de detenție ale deportaților sunt adesea criticate de apărătorii drepturilor omului.

SUA folosesc diverse metode pentru a încheia acorduri, inclusiv stimulente economice, schimb de prizonieri și concesii politice. Cu toate acestea, unele țări, precum Angola, refuză să coopereze.