Conform legislației Uniunii Europene, costurile aferente gestionării combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive revin celor care le-au generat. Această prevedere a fost reafirmată de Comisia Europeană într-o scrisoare adresată președintelor regiunilor Madrid și Extremadura, Isabel Díaz Ayuso și María Guardiola, semnată de vicepreședinta pentru o Europă pregătită pentru era digitală și vicepreședinta pentru Pactul verde european, Teresa Ribera (aici numită vice-președintă pentru tranziție curată, justă și competitivă, rol similar) și comisarul pentru energie, Dan Jorgensen.

În scrisoare se subliniază că "orice costuri suplimentare legate de prelungirea sigură a duratei de viață a centralelor nucleare revin producătorilor de energie înșiși". Prin urmare, în Spania, aceste costuri trebuie suportate de principalele companii energetice: Iberdrola, Endesa și Naturgy.

Președintele Madridului și președinta Extremadurii, ambele membre ale Partidului Popular, au trimis o scrisoare la Bruxelles pe 7 aprilie, criticând deschis planul spaniol de închidere programată a centralelor nucleare, calendar care începe cu deconectarea primului reactor de la Almaraz (Cáceres) în 2027 și se încheie cu Trillo (Guadalajara) în 2035. Practic, prin scrisoarea lor, liderele populare cereau Comisiei Europene să preseze guvernul spaniol să-și modifice planurile și să stabilească un "cadru fiscal echilibrat", care "să sprijine viabilitatea [centralelor atomice] și să elimine povara fiscală disproporționată pe care o suportă în prezent", scriau președintele pe parcursul celor trei pagini.

Răspunsul Comisiei a sosit pe 25 aprilie. Pe doar câteva pagini, Jorgensen și Ribera le-au amintit lui Díaz Ayuso și Guardiola că definirea mixului energetic este o competență națională, așa cum stipulează tratatele Uniunii. Mai departe, oficialii europeni le-au explicat că dacă un guvern transferă costul gestionării deșeurilor radioactive sau investițiile necesare centralelor pentru a le prelungi durata de viață către "resursele publice, aceasta ar constitui ajutor de stat conform normelor Uniunii Europene [...], ceea ce reprezintă un avantaj economic pentru producătorii de energie nucleară pe care concurenții lor nu îl primesc".

Interpretarea acestor cuvinte este clară: pentru Bruxelles, sprijinirea cu bani publici – fie prin subvenții directe, fie prin reduceri de taxe – a prelungirii duratei de viață a centralelor atomice care produc electricitate ar fi echivalentă cu a le ajuta să fie mai competitive decât instalațiile care produc energie din surse regenerabile sau fosile. Acest lucru nu înseamnă că este ilegal și nu poate fi corectat. Totuși, necesită aprobarea prealabilă a serviciilor de Concurență ale Comisiei Europene. Scrisoarea comisarului danez și a vicepreședintei spaniole, ambii social-democrați, conchide că "în acest caz, orice mecanism de compensare ar necesita o notificare prealabilă și aprobarea explicită a Comisiei Europene [...] pentru a se asigura că este necesar, adecvat, proporțional și nu distorsionează concurența sau afectează piața internă".

Trecerea prin filtrul la care se referă Bruxelles nu este ușoară. Pentru a fi aprobată o astfel de măsură nu ar fi nevoie de modificări legale în normele comunitare, dar ar trebui să existe un semnal politic clar din partea Consiliului European, cu unanimitatea celor 27 de șefi de state membre, și apoi o negociere dificilă. O astfel de circumstanță a fost posibilă în trecut doar din cauza crizei energetice cu care se confrunta UE după invazia Ucrainei de către Rusia și situația reală de insulă energetică a peninsulei Iberice din cauza lipsei de interconectări.

Scrisoarea trimisă de cele două președinte regionale conservatoare nu a fost decât o altă dovadă a alianței pe care o mențin de mult timp în favoarea energiei nucleare. De exemplu, în februarie, cele două lidere s-au întâlnit la Mérida și au acuzat guvernul central de a menține o politică energetică ideologizată.

Lidera din Madrid, fidelă stilului său, a acuzat atunci de "cinism" executivul lui Pedro Sánchez pentru o campanie "depășită și lipsită de rigoare" de închidere a centralelor. Guardiola, la rândul său, a subliniat că "Almaraz nu se poate închide, nu pentru că o spunem noi, ci pentru că așa spun criteriile tehnice, științifice și de mediu. Dar nici Almaraz, nici Cofrentes (Valencia), nici Ascó (Tarragona), nici Trillo, nici Vandellòs (Tarragona)", a subliniat ea referindu-se la centralele încă active în Spania. Lidera din Extremadura s-a arătat dispusă să ajute fiscal companiile proprietare ale centralelor (Naturgy, Iberdrola și Endesa) dacă același lucru îl va face și guvernul central. De altfel, acest argument reapare în scrisoarea trimisă de cele două președinte regionale la Bruxelles. Extremadura percepe o taxă de la centrala Almaraz, prin care colectează aproximativ 85 de milioane de euro pe an.

Acest ultim aspect este crucial în dezbaterea privind energia nucleară, deoarece revine "producătorilor", așa cum amintește scrisoarea lui Ribera și Jorgensen, să suporte costul prelungirii duratei de viață a centralelor. În Spania, acest lucru este plătit de companiile electrice printr-o taxă către un fond public, în mare parte pentru că Spania nu dispune de un depozit temporar centralizat de când, în 2018, a fost abandonată opțiunea construirii unuia la Villar de Cañas (Cuenca) și nicio comunitate autonomă nu a răspuns afirmativ la întrebarea guvernului central privind interesul de a găzdui aceste instalații, nici măcar Madrid sau Extremadura.

Acum, soluția presupune crearea a șapte centre de tratament până la construirea depozitului geologic profund, prevăzut în planul general de gestionare a deșeurilor radioactive. În acest plan se calculează costul conservării și gestionării acestui "gunoi" nuclear extrem de toxic: "Costuri viitoare de 20,22 miliarde de euro".