Autorul reflectă asupra impresiei pe care o lasă Biserica Catolică și ritualurile sale, comparându-le cu alte practici religioase. Necredincios fiind, autorul recunoaște puterea și influența Bisericii Catolice, mai ales în lumea modernă.

Articolul descrie splendoarea și dramatismul ceremoniilor vaticane, care, în opinia autorului, folosesc cu măiestrie tehnologia modernă pentru a crea un spectacol grandios. Acesta notează că aceste ritualuri se remarcă în comparație cu practicile religioase mai tradiționale, cum ar fi pelerinajul la Mecca sau practicile religioase asiatice.

Autorul subliniază, de asemenea, paradoxul percepției Bisericii Catolice. Pe de o parte, aceasta este percepută ca o ancoră a stabilității într-o lume în continuă schimbare, un simbol al continuității și eternității. Pe de altă parte, autorul își exprimă îngrijorarea cu privire la conservatorismul și închiderea acestei structuri, în special în contextul problemelor de putere și gen.

În concluzie, autorul se întreabă despre necesitatea schimbărilor și reevaluării structurilor de putere stabilite, inclusiv a Bisericii Catolice, pentru a evita haosul în lumea modernă.