Venezuela se află într-un punct critic al istoriei sale. Tensiunile crescute cu Statele Unite, în urma unui incident cu o navă care transporta presupuse narcotice, au sporit nevoia unei soluții care să garanteze un viitor pentru toți venezuelenii.

Nimeni nu știe unde va duce escaladarea, dar noua strategie de presiune a SUA, desfășurată în urmă cu patru săptămâni, indică patru posibile scenarii:

• Forțarea negocierilor pentru o tranziție democratică;
• Provocarea unei fisuri interne în regim prin asfixierea economică a activităților sale ilegale;
• O intervenție militară care să conducă la o schimbare de guvern;
• Obligarea lui Maduro să coopereze cu Statele Unite în politica sa antidrog.

În oricare dintre aceste cazuri, se impune o maximă: este momentul să se impulsioneze o negociere care să garanteze un mâine pentru diferitele sectoare. A imagina acest viitor nu implică naivitate. Dimpotrivă, cere înfruntarea unei complexități profunde și proiectarea opțiunilor viabile pentru fiecare dintre actorii în dispută.

În ultimele săptămâni, Statele Unite au desfășurat o forță navală cu capacitate letală, inclusiv rachete de croazieră Tomahawk. Deși invazia rămâne cel mai puțin probabil scenariu, intensificarea presiunii demonstrează deja poziția SUA. Unul dintre factorii cheie este presiunea internațională, care, deși dificilă, reprezintă și o oportunitate pentru democrație. Dovezile acumulate confirmă că guvernul actual se poate menține la putere doar prin intensificarea încălcărilor drepturilor omului și epuizarea resurselor pentru stabilizarea economiei.

Griselda Colina, de la Observatorul Democrației, susține că oportunitatea pentru democrație este încă vie. Ea afirmă că presiunea militară ar putea promova negocieri, dacă guvernul Maduro primește stimulente, inclusiv menținerea influenței politice.

În același timp, fostul ministru al lui Hugo Chávez, acum în exil, exclude o invazie militară. În opinia sa, acțiunile SUA vizează forțarea negocierilor, similare celor care au dus la schimbul de prizonieri în iulie. El subliniază că orice acord trebuie să ofere garanții reale pentru menținerea relevanței politice pentru diferite sectoare ale puterii.

Pe măsură ce tensiunile cresc, apar propuneri din partea negociatorilor neoficiali. În cadrul unor consultări diplomatice recente, a reapărut ideea unor noi alegeri. Alte grupuri propun o perioadă de tranziție internă, iar în cercurile apărătorilor drepturilor omului se discută posibilitatea unei amnistii. Cu toate acestea, acestea sunt doar schițe, iar soluția mai trebuie elaborată.

Poporul venezuelean a votat pentru schimbare la 28 iulie 2024. Aceste alegeri au fost furate de Nicolás Maduro, care a ales cea mai dificilă cale: menținerea puterii prin represiune. De atunci, caracterul criminal al regimului a fost confirmat. În ciuda fraudei monumentale, speranța pentru schimbare este vie. Puterea nu a reușit să normalizeze situația sau să „întoarcă pagina”. Ceea ce a fost rupt s-a destrămat și mai mult. Pentru a se menține la putere, Maduro a intensificat încălcarea drepturilor omului. La 30 august, Regatul Norvegiei și-a exprimat îngrijorarea cu privire la creșterea disparițiilor forțate, utilizarea excesivă a forței împotriva protestatarilor și crimele ilegale.

În aceste condiții represive, fiecare actor politic a ales propria strategie de supraviețuire. Printre forțele democratice există două curente: cel condus de González Urrutia, exilat în Spania, și Machado, care conduce rezistența clandestină. Ambele susțin că regimul nu numai că a furat alegerile, dar acționează și în complicitate cu crima organizată.

În contrast, figuri precum fostul candidat la președinție și deputat ales promovează o ipoteză de cooperare pentru a facilita o soluție negociată. Ei sunt susținuți de o alianță condusă de partidul Un Nuevo Tiempo, care a participat la evenimentele electorale din acest an, într-o încercare a regimului de a-și stabiliza guvernul și de a slăbi pozițiile lui Machado și González Urrutia.

Maduro a decis să ignore rezultatele alegerilor din 28 iulie, să inventeze altele și să avanseze către o dictatură deschisă. Prin urmare, soluția nu este simplă. În timp ce lumea este concentrată pe alte conflicte, Venezuela progresează în consolidarea autoritarismului, adoptând o poziție pragmatică față de Statele Unite. Dar Washington a urmat un alt plan: a majorat recompensa pentru Maduro la 50 de milioane de dolari și a declarat cartelul „Soles” organizație teroristă. Potrivit informațiilor americane, acest cartel, spre deosebire de cel columbian sau mexican, este sponsorizat direct de statul venezuelean, în special de cercurile militare. Acuzația este extrem de gravă.

A gândi la ziua de mâine este necesar. Elita conducătoare acționează în limite din ce în ce mai înguste. Cu toate acestea, membrii săi sunt specialiști în supraviețuire. Ei au dovedit că sunt capabili să avanseze, chiar dacă nu ajung nicăieri. La rândul său, Trump pare mulțumit de confiscarea drogurilor. SUA și-au demonstrat deja poziția. Forța acestor caracteristici, care au devenit cunoscute, nu este desfășurată doar pentru „bluf” .

Nu a existat niciodată o oportunitate reală de negociere. Deși forțată de circumstanțe, această conversație ar putea fi începutul unei tranziții autentice.