Vietnam, o țară cu 100 de milioane de locuitori, demonstrează o creștere economică impresionantă, în ciuda regimului comunist. Economia țării crește cu 6% anual, iar nivelul sărăciei este de doar 4%.

În ultimii zece ani, Vietnamul s-a transformat. Haosul și lipsa de dezvoltare au fost înlocuite de clădiri moderne, construcții active, autostrăzi și mult mai puține motociclete. Mașinile electrice locale sunt peste tot: de la modele urbane compacte până la taxiuri și camioane de lux.

Autorul articolului remarcă lipsa resentimentelor față de Statele Unite în rândul vietnamezilor, în special al tinerilor. Familiile tinere sunt active în antreprenoriat și aspiră la creștere. În țară, chiar și un miliardar local, care și-a făcut averea din construcții și producția de tăiței, a creat un premiu tehnologic comparabil cu Premiul Nobel, cu un fond de premii de 3 milioane de dolari.

Articolul subliniază că calea către depășirea sărăciei constă în crearea condițiilor de muncă, lipsa interferenței și sprijinirea liberului antreprenoriat.

Ca exemplu, este prezentată povestea unui ghid turistic dintr-o minoritate etnică, care, neavând posibilitatea de a studia în copilărie, a învățat limba engleză lucrând cu turiștii. Ea a reușit să construiască o afacere de succes în turism și să asigure educația copiilor săi.

Un alt exemplu este o clinică stomatologică din Hanoi, unde autorul a primit rapid și ieftin tratament pentru o măsea. Autorul articolului subliniază hărnicia și determinarea tinerilor vietnamezi, care nu sunt distrași de dezbaterile ideologice. Ei fac parte dintr-o schimbare de valori care a început în 2000, când tinerii l-au ales pe Bill Gates, și nu pe Ho Chi Minh, ca idol.

Punctul de cotitură l-au reprezentat reformele „Doi Moi” din 1986, menite să salveze economia de la colaps. Partidul a menținut controlul politic, dar a eliberat economia: colectivizarea a fost abolită, a fost permisă inițiativa privată, s-au atras investiții străine. Rezultatele sunt evidente: sărăcia a scăzut brusc, a apărut o clasă de mijloc prosperă, iar Vietnamul a devenit un centru global de producție și export.

Autorul articolului face paralele cu alte țări, subliniind necesitatea schimbării și dorința de reforme pentru a evita stagnarea economică.