În Spania, ascensiunea extremei drepte este o realitate, conform celor mai recente sondaje de opinie. Partidul VOX, fondat în urmă cu doar 12 ani și devenind a treia forță în Congres, continuă să-și consolideze poziția, în principal pe seama electoratului Partidului Popular (PP).

Experții observă că liderul PP, Alberto Núñez Feijóo, nu reușește să oprească acest fenomen. Strategia PP de a prelua retorica extremistă pentru a critica guvernul a făcut doar să consolideze poziția VOX și să legitimeze viziunile sale în ochii alegătorilor.

PP continuă să trateze VOX ca pe o grupare separată, care, în timp, se va întoarce în „marea casă” de dreapta. Cu toate acestea, VOX, apărut din sânul PP, continuă să crească, atrăgând alegători chiar și de la stânga. Partidul folosește un limbaj simplificat, adaptat pentru rețelele sociale, punând sub semnul întrebării legitimitatea guvernului și apelând la naționalism, respingerea valorilor progresiste și frustrare socială.

Analiștii notează că, pe fondul problemelor precum criza accesului la locuințe, șomajul în rândul tinerilor și stagnarea clasei de mijloc, retorica VOX găsește ecou în rândul alegătorilor. Spre deosebire de PP, VOX oferă o agendă mai radicală și nu se teme să intre în confruntare.

Partidul VOX, condus de Santiago Abascal, are vederi național-conservatoare, pledând pentru centralizarea statului și limitarea concurenței politice. Pe scena internațională, partidul adoptă o poziție dură, justificând acțiunile Rusiei și Israelului.

Creșterea influenței extremei drepte în Spania face parte dintr-o tendință mai amplă în Europa. În țările în care partidele conservatoare tradiționale nu au reușit să apere valorile comune, acestea s-au confruntat cu o creștere a sprijinului pentru forțele de extremă dreapta. Exemple pot fi găsite în Franța, Italia, Marea Britanie și alte țări.

Pentru democrația spaniolă și forțele moderate, este extrem de important să conștientizeze această amenințare și să dezvolte o strategie eficientă de contracarare.