În câteva cuvinte
În timpul Războiului Civil Spaniol, falangiștii au introdus "Ziua fără desert" pentru a finanța nevoile militare. Această măsură, alături de "Ziua felului unic", a fost deghizată în scopuri de caritate și a avut consecințe grave pentru populație.
În timpul Războiului Civil Spaniol (1936-1939), o măsură neobișnuită de finanțare a operațiunilor militare a fost "Ziua fără desert". Această inițiativă, alături de "Ziua felului unic", a fost instituită de falangiști și a reprezentat o formă de colectare de fonduri, deghizată în scopuri de caritate.
Ideea "Zilei fără desert" a fost ca în anumite zile, de obicei lunea, atât în restaurante, cât și în casele private, să fie interzisă servirea deserturilor. Proprietarii de restaurante trebuiau să perceapă prețul meniului la prețul obișnuit și să transfere economiile către "Comitetele Provinciale de Caritate". Cetățenii trebuiau, de asemenea, să calculeze costul ingredientelor pentru desert și să doneze această sumă.
Inițiatorul acestei măsuri a fost generalul Queipo de Llano, guvernatorul militar al Andaluziei. El a prezentat-o ca pe un pas patriotic, menit să combată foametea în rândul celor nevoiași. Cu toate acestea, istoricii notează că, de fapt, aceste fonduri au mers la nevoile armatei și la sprijinirea regimului Franco.
Potrivit istoricului gastronomiei Xavier Castro, această măsură a fost o "taxă revoluționară într-o dictatură în care corupția a înflorit". Fondurile colectate în acest fel au fost direcționate către nevoile militare, precum și către cheltuielile private ale regimului.
Predecesorul "Zilei fără desert" a fost "Ziua felului unic", introdusă în noiembrie 1936 și operând de două ori pe lună. Această măsură a avut, de asemenea, scopul de a reduce consumul și de a direcționa economiile către caritate. Ulterior, regimul Franco a introdus cartele alimentare, care, după cum subliniază Castro, au fost discriminatorii, în special în ceea ce privește femeile.
Respectarea acestor măsuri a fost monitorizată de inspectori și autoritățile locale. Cei care au încălcat legea au fost pedepsiți, inclusiv cu oprobriul public și amenzi. Excepție s-a făcut doar pentru bolnavi și copii mici.
Astfel, "Ziua fără desert" a devenit unul dintre exemplele modului în care, în condițiile războiului și dictaturii, măsurile economice au fost împletite cu ideologia și au fost folosite pentru a atinge obiective politice.
