Adesea, în loc să ne oprim să ascultăm și să acordăm atenție celui care are nevoie, ne deghizăm în consilieri care au darul de a găsi soluții magice care, de fapt, nu valorează nimic. Simone Weil, filozoafă franceză, spunea următoarele despre atenție: “Este cea mai rară și pură formă de generozitate”. Dar trăim în epoca sfaturilor, a consilierului, a coach-ului, a celui care, adesea fără să aibă idee ce se întâmplă în capul cuiva, se dedică oferirii de sfaturi pe Instagram sau TikTok despre orice subiect. Sfaturi despre creștere pozitivă, disciplină pozitivă, educație deplină și sinonime pompoase care se concentrează mai mult pe persoana care vorbește decât pe persoana care trebuie ascultată. Și este exact opusul a ceea ce sublinia Simone Weil.

Mai mult, multe dintre aceste sfaturi nici măcar nu sunt gratuite. Rețelele sociale sunt pline de influenceri-psihologi care îți vând sfaturile, trucurile lor pentru părinți îngrijorați, sub formă de curs online. Rămâne de văzut conținutul, dar punctul de plecare în aceste cazuri este că nu există soluții magice. Important este să asculți. A asculta înseamnă a avea timp să asculți, acum că este la modă și așa-numitul “timp de calitate”, care nu este decât o auto-amăgire pentru cine nu are timp și încearcă să-și lingă rănile. A avea timp nu înseamnă a găsi două ore din când în când, ci a fi prezent în fiecare zi. Înseamnă a putea genera un mediu acasă care să fie propice ascultării, nu sfaturilor. Așadar, primul și cel mai important lucru este să nu te comporți cu fiul tău ca și cum ai fi un influencer care vorbește despre conștiință și leadership, ci să-i acorzi atenție nevoii sale pentru a da un răspuns adecvat la ceea ce are nevoie. Iar nevoia lui este tocmai aceasta: să se simtă ascultat și să fie ajutat în reflecție.

Mai multe informații: Au nevoie adolescenții ca părinții lor să își ia concediu pentru a-i îngriji?

Ascultarea activă

Ascultarea activă — un alt lucru care acum este la modă, dar prost explicat — constă într-o atitudine care facilitează comunicarea, care permite o mai bună înțelegere a celuilalt și care se manifestă printr-o serie de comportamente pozitive care îi permit să se exprime în funcție de nevoile sale fără a fi întrerupt. Când ne concentrăm pe soluție, întrerupem și, prin urmare, ascultăm prost. În plus, nu numai că nu ne ajutăm copiii atunci când ascultăm prost, dar nici nu ne ajutăm pe noi înșine. Și cum poate fi asta? Studiul Strategii de răspuns ale ascultătorului în fața unui altul îngrijorat arată că subiecții care s-au dedicat oferirii de sfaturi cuiva care se simțea rău sau care au început să vorbească mult (ținând un discurs) erau semnificativ mai deprimați și au respins mai mult cealaltă persoană decât cei care s-au dedicat ascultării lor. De fapt, în acest caz, au găsit chiar și beneficii reciproce.

Surpriză! Se pare că fiul tău vrea să se simtă ascultat, nu să-i rezolvi problema. Ceea ce are nevoie este să se simtă înțeles și însoțit, nu ca dintr-o dată tatăl sau mama lui să devină psihologul-influencer care face coaching de creștere conștientă și respectuoasă și care, în final, nu rezolvă problema, ci, mai degrabă, o agravează.

Cel mai important este să nu te comporți cu fiul tău ca și cum ai fi un influencer care vorbește despre conștiință și leadership. Phynart Studio (Getty Images)

Relațiile umane se bazează pe comunicare, dar înainte de a comunica cu ceilalți, se bazează pe comunicarea cu sine însuși și se exprimă și atunci când încercăm să ascultăm. Există un punct, de asemenea, foarte important: ființele umane nu gândesc doar în prezent, ci și în trecut și în viitor, iar stilul nostru de comunicare cu un adolescent este fundamental pentru a-l ajuta nu doar în prezentul său, ci și în controlul trecutului său și în așteptările față de viitorul său.

Cele mai bune instrumente ale părinților, prin urmare, sunt limbajul sub formă de ascultare și măsurile de reținere verbală pe care le pun în aplicare pentru a-și controla propriul comportament și a acorda atenție fiului lor, în loc să se dedice oferirii de sfaturi. Prin urmare, dezvoltarea dialogului trebuie să fie:

• Respectuoasă, cu un ton de voce calm și neutru.
• Cu contact vizual cordial, nu amenințător.
• Lăsând minorul să vorbească. Făcându-l să se simtă ascultat (ascultare activă).
• Evitând interogatoriile lungi sau întrebările directe. Mai bine întrebări deschise.
• Evitând să discute sau să răspundă cu atitudini ostile sau provocatoare față de argumentele sale.
• Evitând să facă judecăți de valoare asupra atitudinii sau comportamentului său, deoarece acest lucru ar provoca o creștere a riscului de a se întări gândirea aversivă — care anticipează negativul care se poate întâmpla—.
• Folosind fraze care încurajează empatia, care să-l facă să vadă că interesul nostru este să înțelegem ce li se întâmplă și să le putem oferi ajutor în problema lor.
• Normalizând emoțiile și ajutându-l să le ventileze pentru a ajuta la diminuarea tensiunii emoționale, ceea ce permite să vadă lucrurile diferit și să îmbunătățească autoeficacitatea.

Concluzie:

cel mai bine este să asculți, să dai spațiu emoției, să ai răbdare, să însoțești, să încetezi să mai spui ce trebuie făcut și, mai ales, să încetezi să mai urmărești pe Instagram acel tip de conturi care nu servesc la nimic și care îi îndepărtează pe părinți de ei înșiși cu sfaturi generice care pot obstrucționa și prejudicia comunicarea.

Părinții trebuie să fie ei înșiși și să lucreze la modul de a comunica cu fiul lor adolescent. Acesta este cel mai bun sfat pe care vi-l pot da ca profesionist și expert în modificarea comportamentului cu copii și adolescenți și ca mediator familial. Dar, mai presus de toate, este cel mai bun sfat pe care vi-l pot da ca tată.

César de la Hoz este licențiat în Psihopedagogie și expert în mediere și rezolvarea conflictelor școlare și familiale, modificarea comportamentului și orientare educațională și gestionarea schimbării.