Inunnguaq Jensen cere o țigară

Inunnguaq Jensen cere o țigară de la fiecare fumător pe care îl vede pe străzile din Nuuk, capitala Groenlandei. Când, pe lângă tutun, i se oferă și foc, explică timid că preferă să-l păstreze pentru mai târziu. Tânărul, cu ochi migdalați, ten măsliniu, mustață stufoasă și aspect neîngrijit, susține că până acum câteva zile nu a fost niciodată interesat de politică. „Marți voi vota pentru prima dată”, asigură el cu oarecare mândrie. „Încă nu sunt sigur pe ce partid, dar pe unul care este clar pro-independență. Aici suntem foarte puțini, dar avem foarte multe minerale, gaze și petrol de exploatat, pe lângă pescuit”, dezvoltă el. „Am putea fi extrem de bogați. Aș avea un loc de muncă stabil și chiar aș putea cumpăra țigări”, spune Jensen, de 23 de ani și care nu a părăsit niciodată Nuuk.

Alegerile parlamentare de marți din acest teritoriu autonom al regatului Danemarcei nu au atras doar atenția noilor alegători precum Jensen, ci și a jumătate din lume. Interesul lui Donald Trump de a anexa insula, cea mai mare de pe planetă, la Statele Unite – „într-un fel sau altul”, așa cum a spus săptămâna trecută în primul său discurs în Congres din al doilea mandat prezidențial – a trezit în Groenlanda (57.000 de locuitori) o atenție mediatică fără precedent. Și ambițiile expansioniste ale lui Trump, adăugate la relația tensionată dintre fosta colonie și Copenhaga, au declanșat fervoarea independentistă în ultimele săptămâni.

Cinci dintre cele șase partide groenlandeze aflate în competiție pledează pentru independență. Principalele diferențe constau în când și cum să înceapă ruperea de Danemarca. În Nuuk este dificil să găsești un cetățean care apără menținerea legăturilor cu Copenhaga, dar și mai mulți susținători ai transformării Groenlandei în cel de-al 51-lea stat al primei puteri mondiale. Un sondaj recent, finanțat de ziarul danez Berlingske și groenlandezul Sermitsiaq, arată că 85% din populație respinge categoric încorporarea în Statele Unite și doar 6% se arată clar în favoare.

Susținătorii lui Trump de pe insulă – unul dintre cele mai îndepărtate, virgine și inospitaliere locuri din lume – sunt puțini, dar unii au devenit figuri foarte cunoscute. Jorgen Boassen, un zidar de 50 de ani, cu o barbă aspră și de constituție robustă, apără cu pasiune polivalentul mandat încă de când a ajuns în 2017 pentru prima dată la Casa Albă. „Am fost insultat de nenumărate ori și chiar am primit amenințări cu moartea, dar nu mă vor intimida”, asigură el la institutul din Nuuk, cu puțin timp înainte de începerea ultimei dezbateri electorale. „Chiar și așa, primesc din ce în ce mai multe mesaje de sprijin, chiar și din cele mai mici și îndepărtate sate”, subliniază el.

De origine daneză și inuită, ca mulți groenlandezi, Boassen a fost în ianuarie la Washington pentru a asista la învestirea lui Trump. În octombrie a făcut campanie pentru republican, cerând votul din ușă în ușă, în statul cheie Pennsylvania. Boassen consideră că insistența lui Trump – care a reiterat că „proprietatea și controlul” asupra giganticei insule înghețate este „o necesitate absolută” pentru Statele Unite – oferă Groenlandei „cea mai bună șansă de a negocia cu Danemarca”.

Boassen nu a fost singurul groenlandez care a urmărit în capitala americană actul inaugural al celui de-al doilea mandat al lui Trump. Împreună cu el a călătorit Kuno Fencker, un personaj controversat care a zguduit scena politică a insulei în ultimele săptămâni. La mijlocul lunii februarie, chiar înainte de închiderea termenului limită pentru înscrierea candidaturilor, Fencker a părăsit Siumut, partidul social-democrat care a dominat politica groenlandeză în ultimele decenii, și s-a înscris în Naleraq, o formațiune populistă și radical pro-independență. Aki-Matilda Hoegh-Dam, partenera lui Fencker, de 28 de ani – cu 22 de ani mai tânără decât el –, unul dintre cei doi deputați groenlandezi din Parlamentul danez, și-a renunțat la funcția din Copenhaga și a părăsit și formațiunea social-democrată pentru a se integra în Naleraq.

Jorgen Boassen și Donald Trump Jr., pe 7 ianuarie în Nuuk.
Emil Stach (Ritzau Scanpix / Cordon Press)

„Cele două partide din coaliția guvernamentală – Siumut și Inuit Ataqatigiit – sunt pro-independență doar de fațadă”, susține Fencker într-o pizzerie din centrul orașului Nuuk. El își arată încrederea că noua sa formațiune politică va obține un rezultat excelent marți. „Vom guverna doar cu partidele care sunt dispuse să înceapă deja procesul de independență”, subliniază el. Pe lângă Fencker și Hoegh-Dam, Naleraq și-a adăugat recent în rândurile sale pe Qupanuq Olsen, principalul influencer din Groenlanda, cu aproape 1,5 milioane de urmăritori pe TikTok, Instagram și YouTube.

Groenlanda a fost o colonie administrată de Copenhaga din secolul al XVIII-lea până în 1953, când a fost integrată în regatul Danemarcei, iar groenlandezii au devenit cetățeni danezi. În 2009, Copenhaga a acordat insulei o autonomie largă, deși apărarea, politica externă sau monetară depind încă în întregime de țara nordică. Statutul de Autonomie recunoaște dreptul la autodeterminare și paragraful său 21 stabilește pașii de urmat în cazul în care Parlamentul Groenlandei activează procesul. În primul rând, ar trebui să se ajungă la un acord cu Copenhaga cu privire la modul în care ar fi separarea; apoi, groenlandezii ar trebui să-l aprobe printr-un referendum; și, în cele din urmă, ar fi nevoie de undă verde din partea Parlamentului danez.

La 10 grade sub zero și sub o ninsoare intensă, Oliver Bech, de 19 ani, cel mai tânăr candidat la aceste alegeri, împarte propagandă electorală în centrul orașului Nuuk. Student la liceu și portar într-un pub în weekend, candidează pe lista social-democratului Siumut. La începutul lunii ianuarie, când Donald Trump Jr., fiul cel mare al președintelui, a aterizat în Groenlanda, într-o vizită de câteva ore coordonată cu Boassen, Bech a simțit o curiozitate profundă. A mers într-un bar în care fiul președintelui a invitat la mâncare și băutură pe toți cei care doreau să se alăture.

„A fost grotesc”, rezumă tânărul. La sosire, Bech a observat că aproape toți participanții la barul liber finanțat de Trump erau „persoane fără adăpost sau cu probleme sociale grave”; unii nici măcar nu înțelegeau engleza, iar alții nu aveau deloc clar cine era acel gazdă generos, care, cu un mesaj aflat la jumătatea distanței dintre promisiune și amenințare, i-a asigurat: „Vom avea foarte mare grijă de voi”. Bech l-a recunoscut și pe Timmy Zeeb, condamnat în 2019 la patru ani de închisoare pentru trafic de cannabis. Într-un videoclip înregistrat de suita americană, care a acumulat peste 10 milioane de vizualizări pe rețelele sociale, Zeeb a îndemnat președintele să anexeze insula daneză. „Am fost singurul care i-a spus în față lui Trump Jr. că nu vrem să facem parte din Statele Unite”, subliniază Bech. Câteva zile mai târziu, un grup de youtuberi trumpisti a aterizat în Groenlanda și a distribuit șepci, tricouri și bancnote de 100 de dolari (92 de euro) în rândul populației.

Greenland loves America and Trump!!! Incredible people with an equally awesome reception. They just want to be able to utilize some of the incredible resources that they have and allow themselves, their country, and their kids to flourish. pic.twitter.com/7TPz0DACKX— Donald Trump Jr. (@DonaldJTrumpJr) January 7, 2025

Resurse naturale

Niciunul dintre partidele groenlandeze nu este în mod deschis în favoarea anexării la Statele Unite. Unele, precum Naleraq, da, pariază, odată ce independența este atinsă, pe strângerea legăturilor cu Washington pentru exploatarea resurselor naturale și atingerea unui acord bilateral în materie de securitate și apărare. Deocamdată, legăturile economice dintre Groenlanda și SUA vor fi intensificate probabil din iunie, când United Airlines va inaugura o rută între New York și Nuuk. În prezent, se poate ajunge pe insula arctică doar din Danemarca și Islanda.

Principalele partide groenlandeze nu sunt de acord cu modul în care ar trebui să fie relațiile cu Danemarca ale unei viitoare Groenlande independente. Unii insistă să rupă toate legăturile, alții să mențină țara scandinavă ca principal partener comercial. Copenhaga trimite anual la Nuuk o alocație de aproximativ 520 de milioane de euro, care reprezintă aproximativ jumătate din bugetul public al teritoriului autonom. Aproape 50% din exporturile groenlandeze au ca destinație Danemarca continentală, iar peste 55% din importurile insulei provin din vechea metropolă.

Bo Martinsen, candidat al Demokraatit (liberali), ar dori ca Groenlanda să devină un stat membru al ONU – ar fi a douăsprezecea cea mai mare țară din lume și a noua cu cea mai mică populație. Cu toate acestea, el crede că nu a sosit încă momentul pentru a începe autodeterminarea. „Mai avem mulți pași de făcut pentru ca economia noastră să poată fi viabilă fără subvențiile de la Copenhaga”, precizează el într-o cafenea. Martinsen pledează pentru minerit și exploatarea hidrocarburilor ca piloni ai viitoarei economii groenlandeze, dar insistă că această transformare nu se poate face peste noapte și că trebuie făcută „în condițiile stabilite de Groenlanda”.

Martinsen nu vrea nici măcar să audă de o ipotetică anexare la Statele Unite. „Este absurd să pretinzi că rupi cu Danemarca pentru a fi colonizat de o putere mai agresivă”, argumentează el. El apără că relația cu Copenhaga în ultimele decenii „nu a fost atât de rea pe cât cred mulți” și subliniază că o Groenlanda independentă ar fi mai prosperă dacă ar menține o relație bună cu țara scandinavă. „Tatăl meu a venit aici din Danemarca, iar mama mea era groenlandeză. Sunt mândru de originile mele și refuz să trebuiască să repudi o parte din identitatea mea”, conchide el.