Autocrații din zilele noastre înțeleg importanța de a fi percepuți ca democrați.

Autocrații din zilele noastre înțeleg importanța de a fi percepuți ca democrați. Cel puțin la început. Dar foarte curând își arată disponibilitatea de a face cele mai extravagante contorsiuni pentru a proiecta o imagine de legitimitate democratică, în timp ce își folosesc puterea pentru a submina statul de drept. Nu își declară deschis intenția de a pune capăt democrației, ci o erodează în liniște, zi de zi, săptămână după săptămână, dezmembrând ceea ce pretind că protejează. Este vorba despre a da o lovitură de stat, dar în slow motion.

Ce este o lovitură de stat?

A da o lovitură de stat înseamnă a lua puterea ilegal, prin mijloace violente sau anticonstituționale. Lovitura clasică este un cutremur politic, cu scene dramatice cu tancuri pe străzi sau avioane care bombardează palatul prezidențial. Autogolpul, în schimb, este o variantă în care liderul ales democratic își folosește poziția pentru a dezmembra ordinea instituțională și a se perpetua la putere.

Exemple recente de autogolpuri eșuate

Cel mai recent autogolp a avut loc în Coreea de Sud și a eșuat. În decembrie 2024, președintele Yoon Suk-yeol a decretat o lege marțială care concentra tot controlul statului în mâinile sale. Dar nu a reușit să obțină suficient sprijin din partea militarilor, a congresmenilor, a judecătorilor și a societății în general. Încercarea sa a eșuat: Yoon este judecat pentru insurecție și poate pierde funcția. În general, pentru un lider slab, autogolpul nu dă rezultate. Un alt exemplu este Pedro Castillo, președintele ales democratic al Peru, care în decembrie 2022 a încercat să dizolve Congresul fără a avea suficient sprijin instituțional sau militar. A ajuns la închisoare.

Exemple de autogolpuri reușite

Autogolpurile au succes atunci când liderul care le execută o face din forță. Peruanul Alberto Fujimori este exemplul clasic: în 1992, a dizolvat Congresul și a guvernat prin decrete de urgență cu sprijinul Forțelor Armate. Turcul Recep Tayyip Erdogan a manipulat instituțiile și a slăbit statul de drept, dar a avut grijă să nu fie perceput ca un dictator.

Statistici despre autogolpuri

Autogolpurile au devenit mai frecvente. Au existat 46 de tentative de autogolp din 1945, dar cel mai semnificativ lucru este că o treime din toate acestea au avut loc în ultimul deceniu. Un alt fapt alarmant este că, deși doar jumătate din loviturile de stat tradiționale au succes, patru din cinci autogolpuri date de lideri aleși democratic reușesc. Aceste descoperiri interesante provin dintr-o vastă bază de date creată de profesorii John Joseph Chin și Joe Wright.

Combinația toxică: Populism, Polarizare și Post-adevăr

Dar există un alt factor care face autogolpurile mai viabile în zilele noastre: combinația toxică a celor trei mari rele ale erei noastre politice — populismul, polarizarea și post-adevărul. Această combinație P+P+P creează un teren propice perfect pentru ca autogolpurile să prospere.

Populismul împarte societatea între „poporul pur” și „casta coruptă” care îl exploatează, justificând astfel acțiuni extreme împotriva instituțiilor care se presupune că nu reprezintă „adevăratul popor”. Polarizarea transformă adversarii politici în dușmani ireconciliabili, erodând capacitatea de a coopera pentru a apăra democrația. Iar post-adevărul permite liderilor să creeze narațiuni alternative care să justifice acțiunile lor antidemocratice și să-i confuzeze pe alegători.

Cel mai îngrijorător este modul în care această combinație îi neutralizează pe cetățenii care în mod normal ar apăra democrația. Când un lider de „partea noastră” atacă instituțiile, avem tendința să-l justificăm ca fiind necesar în fața amenințărilor celuilalt partid. Astfel, adepții unui lider ajung să aplaude măsurile care subminează instituțiile democratice, convinși fiind că este pentru un bine mai mare. Chiar și cetățeni educați și cu conștiință civică pot ajunge să sprijine un autogolp gradual, atâta timp cât vine din partea lor.

Este America vulnerabilă?

Marea întrebare pe care o suscită statisticile despre succesul autogolpurilor este dacă Statele Unite vor putea evita această tendință mondială. Mai precis, se cuvine să ne întrebăm dacă Donald Trump subminează deja în mod deliberat democrația americană. Au fost evenimentele din 6 ianuarie 2021 de la Capitoliu o repetiție generală sau un act eșuat care nu se va repeta? Este de neoprit dezmembrarea masivă a instituțiilor fundamentale pe care o desfășoară echipele conduse de Trump și Elon Musk? Cât de reversibile sunt aceste schimbări?

Protejarea democrației

În teorie, democrația ar trebui să funcționeze astfel încât să protejeze drepturile civile și politice care sunt de obicei încălcate atunci când puterea executivă acționează cu un apetit nesățios de putere. Constituția, legile și precedentele joacă un rol fundamental în împiedicarea vreuneia dintre cele trei puteri să concentreze puterea absolută.

Aceste idei, norme și instituții sunt supuse unor teste acerbe. Democrația nu este doar ceea ce se întâmplă în ziua alegerilor, ci și ceea ce se întâmplă în timpul anilor unui mandat prezidențial. Și tocmai în aceste intervale încep să se contureze autogolpurile, susținute de cetățeni care, orbiți de polarizare, populism și post-adevăr, aplaudă erodarea democrației ori de câte ori vine din partea lor.