Siria încearcă să se reinventeze după jumătate de secol de dictatură sub dinastia Al-Assad

Siria încearcă să se reinventeze după jumătate de secol de dictatură sub dinastia Al-Assad, căreia rebelii islamiști i-au pus capăt în decembrie trecut prin cucerirea Damascului. Într-un context de volatilitate și incertitudine politică cu privire la viitorul politic și social al țării, care încă trebuie să negocieze contractul social ce va determina relațiile dintre stat și cetățeni, femeile siriene caută să-și apere spațiul. Totuși, departe de a fi omogen și împărtășit de cele 12 milioane de cetățene, acesta reflectă cele patru Sirii care au coabitat sub realități paralele timp de peste 13 ani de război într-o țară divizată confesional. Se deschide acum un dialog în care minoritățile care au fost clase dominante sunt deplasate de majoritatea sunită din care provine noul guvern interimar al lui Ahmed al-Shara și pe umerii căruia apasă astăzi sarcina dificilă de a pune cap la cap piesele puzzle-ului sirian.

Damascul, între baruri și văluri

Dana Ibrahim ciocnește un pahar de arak, anisete local, de după barul localului său Floyds din Damasc. Deși este marți seara și lipsa de curent cufundă străzile acestui cartier creștin în întuneric, localul este plin de clienți care fumează, beau și conversează în timp ce muzicianul Zaher al-Rifai îi încântă cu un concert de lăută. La fel ca restul capitalei siriene, antreprenoarea de 32 de ani a închis pe 8 decembrie, când pe micile ecrane urmăreau îngroziți avansul rapid și neașteptat a zeci de mii de milițieni bărboși din milițiile islamiste Hayat Tahrir al-Sham (HTS), care în 11 zile au ajuns din nordul Idlib la palatul prezidențial al lui Bashar al-Assad, care a scăpat cu familia în Rusia, unde li s-a acordat azil din "motive umanitare". "Toți proprietarii de baruri am așteptat să vedem ce se întâmplă și, în fața mesajelor de calm, am redeschis o săptămână mai târziu", își amintește Ibrahim. În aceeași zi, o duminică 15 decembrie, doi milițieni HTS s-au oprit în localul ei pentru a o lecui despre haram (ilegalitatea în termeni religioși) a consumului și vânzării de alcool.

Dana Ibrahim, de 32 de ani, în spatele barului localului său Floyds, din cartierul creștin Abasiin, în Damasc, pe 4 februarie.Natalia Sancha

Ibrahim i-a invitat să plece dacă nu au un ordin oficial de a interzice vânzarea în unitatea ei. "Avem multă neîncredere pentru că timp de 13 ani ni s-a repetat că, dacă barbarii ajung la Damasc, ne vor tăia capul. Dar nu a fost așa", adaugă ea. Cei doi bărbați au plecat din barul ei. În 2015, majoritatea prietenelor creștine ale Danei au emigrat ilegal în Europa, în Germania. Acum, spune ea, se gândesc să se întoarcă. Dana a vrut să plece și ea, dar teama de a muri înecată în Mediterană a descurajat-o. Acum simte o nepotrivire între viața ei și cea a prietenelor ei emigrate: "Ele au avut copii, au studiat, au cumpărat o casă, au avansat și eu am rămas blocată, supraviețuind de la o zi la alta". Dar nu se mai gândește să-și părăsească țara.

Odată cu înfrângerea lui Al-Assad, sirienii și-au recăpătat libertatea de mișcare în toată țara. Femeile care au trăit aproape trei lustri sub controlul lui Al-Assad, sub administrația kurdă, sub califatul islamic sau sub rebelii islamiști, se întâlnesc pe trotuarele Damascului. Diferența este mai puțin palpabilă pentru femeile siriene din clasa de sus, care, cu sau fără văl, împart masa în restaurantele de lux din cartiere precum Shahba din Alep sau Abu Rumana din Damasc.

În zona care a rămas sub controlul trupelor loiale lui Bashar al-Assad, unde s-au înrădăcinat minoritățile alauite, creștine, kurde sau druze – și care reprezentau 25% din cei 23 de milioane de sirieni de dinainte de începerea războiului –, cuvintele lui Abu Mohamed al-Julani sunt primite cu reținere. Liderul HTS se numește Ahmed al-Shara, lăsând în urmă numele său de război, fără a reuși să-și șteargă din CV anii de jihadist în fruntea francizei siriene a Al-Qaeda.

Bastionul Islamist din Idlib

Al-Shara are nevoie de sprijinul Occidentului pentru a reconstrui țara și știe că este observat în tot ceea ce privește minoritățile, motiv pentru care a fost primul care a anunțat că vălul nu va fi obligatoriu nici pentru musulmane, nici pentru non-musulmane. De asemenea, este conștient de faptul că nu va putea guverna Damascul așa cum a guvernat în ultimii șase ani provincia insurgentă Idlib, unde s-a impus după ce a eliminat sau a absorbit restul facțiunilor armate. "Vălul și abaya până la picioare au fost obligatorii când a sosit HTS", povestește Munia al-Husein, de 27 de ani și profesoară de școală primară în sufrageria casei sale din Idlib. Sharia, legea islamică, a fost impusă și poliția religioasă a început să patruleze pe străzi pentru a se asigura de implementarea sa și pentru a garanta segregarea sexelor în universități și spații publice.

Soacra sa, Um Abdalá, de 65 de ani, este originară din Homs și își acoperă capul cu un văl alb comun în Siria. "Niqabul [vălul care acoperă tot chipul, cu excepția ochilor] nu este ceva sirian, este ceva adus din afară. Nici bunica mea, nici mama ei nu-l purtau", intervine ea. "Hijabul [baticul folosit de musulmane pentru a-și acoperi capul] este ceva care exista în Siria și pe care francezii l-au interzis când au ocupat țara", recită, la rândul său, un șeic escortat de un grup de bărbați îmbrăcați în negru care patrulează cafenelele din Homs, mai la sud. Acum este obișnuit să-i vezi în timp ce fac prozelitism religios.

Un șeic escortat de un grup de bărbați îmbrăcați în negru intră într-un bar din Homs și afirmă: "Hijabul este ceva care exista în Siria și pe care francezii l-au interzis când au ocupat țara".Natalia Sancha

Al-Husein spune că este mulțumită de cei șase ani pe care i-a trăit sub guvernarea HTS, deoarece i-a permis să se apropie de islam și să-și practice religia cu libertate într-o țară în care Hafez al-Assad, tatăl lui Bashar al-Assad, a masacrat mii de sirieni în 1982, în timpul revoltei islamiste a Fraților Musulmani, și a impus secularizarea societății. Fiicele ei studiază acum sure din Coran în sălile de clasă, într-o țară în care împărtășesc crezul cu 75% din populație. Al-Hussein asigură că nu a avut niciun impediment în a studia pedagogia și a-și dezvolta profesia în Idlib.

Pe 25 februarie, la Damasc a avut loc prima Conferință de Dialog Național, în ale cărei concluzii se regăsește "sprijinul rolului femeii în toate domeniile" și "respingerea tuturor formelor de discriminare pe motive de rasă, religie sau secte". "Femeile au fost foarte active în timpul revoluției, de la ieșitul în stradă până la rămânerea la conducerea familiei și a responsabilităților în condiții foarte grele, când bărbații au emigrat pentru a nu face serviciul militar sau au plecat să lupte", povestește într-o conversație telefonică din Beirut, capitala libaneză, arhitecta Houda Atasi (Homs, 57 de ani). Ea este una dintre cele două femei din comitetul de șapte persoane însărcinat cu pregătirea conferinței, la care au participat "de la doctorițe la avocate". "Va fi sub noua Constituție unde vor fi convenite drepturile femeilor siriene", adaugă ea.

Atasi face un apel la alte femei care, ca și ea, au fost obligate să emigreze în timpul războiului, să se întoarcă în Siria pentru a "participa la construcția politică și socială a țării lor". "Acele tinere, care s-au format în străinătate și care sunt foarte capabile să contribuie la viitorul nostru, sunt fundamentale", adaugă ea. Din cei 6,5 milioane de refugiați sirieni pe care îi contabilizează ONU, jumătate sunt femei.

Miliționarele kurde

Miliționara și lidera kurdă Nesrine Abdulá, de 44 de ani, pozează în fața unui cartier general din Hasaka, în nord-estul Siriei, pe 20 februarie.Natalia Sancha

Din nord-vestul Siriei, în autoproclamata Administrație Autonomă a Nordului și Estului Siriei, lidera kurdă Nesrine Abdulá, de 44 de ani și fiică de țăran, se arată mai precaută în privința viitorului rol al femeii. Abdulá este una dintre fondatoarele Unităților Feminine de Protecție (YPJ, după sigla în kurdă), ale Forțelor Democratice Siriene (FDS, coaliție de miliții arabo-kurde susținute de Statele Unite). În 2011, la izbucnirea protestelor populare în Siria, această jurnalistă de profesie era deja responsabilă cu antrenamentul ideologic, politic și militar al tinerelor combatante kurde. În următorii șase ani a fost purtătoarea de cuvânt oficială a YPJ, care reprezintă "32% din cei 100.000 de efective ale FDS".

"Noi avem deja un contract social din 2012 care apără drepturile femeii", spune ea într-un cartier general din Hasaka, în nord-estul Siriei. Obișnuită să lupte pentru drepturile sale și să poarte arme, Abdulá asigură că "astăzi este nevoie de o altă revoluție" pentru a așeza realizările obținute. Neîncrederea crește odată cu declarațiile controversate făcute de membrii noului guvern interimar al HTS. Purtătorul său de cuvânt, Obeida al-Arnaout, a afirmat că "compoziția biologică a femeilor" le face inapte pentru anumite posturi, cum ar fi "cel de ministru al Apărării, a lupta sau roluri în domeniul judiciar". La rândul său, noua șefă a Biroului pentru Afaceri ale Femeii, Aisha al-Dibs, a declarat că femeile "vor juca un rol cheie", dar nu "vor depăși prioritățile naturii lor divine" și vor ști care este "rolul lor educativ în familie".

O fată stă la coadă alături de mama sa pentru a primi ajutoare la intrarea în tabăra Al-Hol, în nord-estul Siriei.Natalia Sancha

Numirea unor colaboratori apropiați ai lui Al-Shara în posturi cheie, de exemplu Shadi al-Waisi ca ministru interimar al Justiției, a stârnit multă neliniște, mai ales când pe rețelele sociale au devenit virale două videoclipuri în care apare Al-Waisi supraveghind în 2015 execuția publică a două femei acuzate de prostituție în fața legii islamice.

Moștenitoare ale ideologiei califatului

"Mai avem un drum lung și anevoios în față", prezice Abdulá. Miliționarele din YPJ sunt cele care predau cursuri de deradicalizare femeilor care s-au alăturat sau au trăit timp de un lustru în Statul Islamic și al cărui califat l-au învins în martie 2019. Aproximativ 15.000 de femei siriene cu copiii lor s-au întors la casele lor, în timp ce un număr similar rămân captive în tabăra Al-Hol, la două ore de mers cu mașina de cartierul general al lui Abdulá și sub supravegherea unor miliționare pe care ea le-a antrenat.

Sirianca Meriem Hajar, de 23 de ani, stă între cele două surori ale sale în interiorul cortului lor din tabăra Al-Hol.Natalia Sancha

În interiorul unui cort din tabăra Al-Hol, Meriem Hajar, tot fiică de țăran ca Abdulá, își dă jos abaya pentru a descoperi, cochetă, colanții negri strâmți și un pulover de lână galben strident pe care îl poartă. La 23 de ani, este analfabetă, văduvă și mamă a doi copii mici născuți de la un combatant sirian al Statului Islamic cu care tatăl ei, care așteaptă în afara cortului, a căsătorit-o la 17 ani. Este captivă de șase ani.

Odată cu sosirea lui Al-Julani, cu un trecut jihadist, sirience precum Hajar se simt "mai sigure" să se întoarcă acasă fără a se supune stigmei sociale pentru purtarea niqabului sau "disprețului soldaților loiali lui El-Assad". În tabără, pot fi văzute fete de șapte ani acoperite cu niqab. Între timp, viața acestor femei se desfășoară între cei 10 metri pătrați ai corturilor în care locuiesc, cu excepția vreunei vizite la piață. Când simte că "se sufocă sau că nu mai are aer", Hajar o sună pe cea mai bună prietenă a ei "pentru a merge în grădină", care este modul în care se referă la cei doi arbuști plantați într-un mic spațiu împrejmuit cu căsuțe care ține loc de școală.

Kurda Jihan a rămas responsabilă cu administrarea Al-Hol, unde miliționarele și jihadistele sunt separate de ceva mai mult decât garduri și concertine. Jihan susține că protecția drepturilor femeii trece prin separarea statului și a religiei într-un sistem federal. În schimb, pentru Hajar, Constituția trebuie să fie legea islamică sub un guvern centralizat. Și în timp ce se întreabă dacă se va impune o țară teocratică sunită sau alta democratică și incluzivă, toate femeile împărtășesc provocarea comună de a învăța să conviețuiască în noua Sirie.