A trecut mult timp de când Siria a încetat să fie acea țară despre care nu se știa nimic, care nu genera titluri și nu ocupa primele pagini. «Regatul tăcerii»: aşa o descria renumitul lider comunist Riad Turk, care şi-a petrecut cea mai mare parte a vieții în închisorile regimului Assad. Doar sirienii erau conştienți de teroarea care se ascundea în spatele acelei tăceri.
Încuietoarea celulei din închisoarea orașului sirian Tartus a scârțâit. «Ești liber», i s-a spus. După 43 de ani și 15 zile de detenție, pilotul Raguid al Tatari pășea sub soare ca om liber, la vârsta de 70 de ani. Devenea, de asemenea, prizonierul politic sirian cu cei mai mulți ani de închisoare la activ. Calendarul arăta luni, 9 decembrie 2024, când bucuria a cuprins penitenciarul unde, conștienți de căderea regimului lui Bashar al-Assad, care tocmai avusese loc, gardienii au decis să elibereze deținuții înainte de a fugi.
Când Abdo Al Alali avea nouă ani, a izbucnit războiul în Siria. El, care locuia în Idlib (la 60 de kilometri de Alep), a fost împușcat în picior, iar unchiul său a fost ucis. La scurt timp după aceea, familia lui Abdo a emigrat în Algeria. În 2018, la 17 ani și încă în situație neregulamentară în acea țară, a plecat singur în căutarea unui viitor mai bun pentru toți.
Insurrecția inițiată de bărbați înarmați, legați de vechiul regim, în provinciile de coastă ale Siriei, urmată de represiunea forțelor de securitate și de masacrele de civili comise de acestea, amenință să arunce în aer tranziția precară din Siria și să arunce țara în haos și violență sectară, la doar trei luni după înlăturarea lui Bashar al-Assad și venirea la putere a foștilor rebeli conduși de islamistul Ahmed al-Shara.
