În câteva cuvinte
Situația din Siria rămâne tensionată, cu lupte intense între forțele guvernamentale și grupările insurgente loiale fostului regim al lui Bashar al-Assad. Guvernul a impus starea de asediu și trimite întăriri, în timp ce comunitățile minoritare se simt amenințate. Contextul internațional este complex, cu implicarea mai multor actori regionali și internaționali, inclusiv Israel, Turcia și Arabia Saudită, fiecare având propriile interese și agende în regiune.
Guvernul sirian impune starea de asediu în provinciile de coastă
Guvernul sirian a impus stare de asediu în provinciile de coastă Latakia și Tartus și a trimis întăriri din alte zone pentru a încerca să controleze cea mai mare revoltă cu care s-a confruntat de la căderea regimului lui Bashar al-Assad în decembrie. Grupuri armate legate de fostul regim — mulți dintre ei foști soldați și ofițeri — au lansat joi atacuri coordonate asupra forțelor de securitate și au preluat controlul asupra clădirilor guvernamentale, până când, după o noapte de lupte intense, forțele loiale noilor conducători de la Damasc au recăpătat parțial controlul asupra situației. Potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, cel puțin 120 de persoane au murit în lupte, printre care și câțiva civili, deși avertizează că numărul va crește, deoarece există informații, încă neconfirmate, despre „dispăruți și prizonieri de ambele părți care au fost executați”.
Colonelul Hassan Abdul Ghani, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării, a afirmat că insurgenții „au fost înfrânți” și le-a cerut celor rămași să lupte să se predea. „Bachar a fugit și v-a abandonat soartei voastre, nu repetați greșeli care ar putea fi ultimele pe care le comiteți. [...] Singurul vostru refugiu sunt tribunalele, unde veți da socoteală în fața justiției”, a avertizat el. Potrivit postului de stat Syria TV, apropiat guvernului, unii ofițeri ai fostului regim au trimis o petiție pentru a negocia condițiile predării lor noilor autorități, în timp ce coloane de vehicule militare ale noii armate, inclusiv tancuri, au fost dislocate pentru a recăpăta controlul asupra regiunii și a zdrobi ultimele focare de rezistență.
Revolta a început joi cu o ambuscadă asupra unei patrule militare în satul Beit Ana, în districtul Yable (unde se află și baza aeriană rusă Hmeimin). Când o altă unitate de militari loiali noilor autorități a venit să evacueze corpurile soldaților decedați, luptele s-au intensificat și s-au extins în mai multe puncte din provinciile Latakia, Tartus și Homs. A fost începutul unei operațiuni în care insurgenții au ocupat baze și clădiri guvernamentale, cum ar fi Academia Navală din Latakia, luând ostatici. Într-un comunicat semnat de Ghiyath Dala, general de brigadă al fostei armate a lui Al-Assad, s-a anunțat începutul „eliberării Siriei” de „regimul teroriștilor jihadiști extremiști”, cu referire la grupul salafist Hayat Tahrir al-Sham (HTS), ai cărui membri dețin acum puterea și care în trecut a fost legat de Al-Qaeda.
„Acest atac a surprins autoritățile. Până acum, aceste grupuri efectuau doar ambuscade sau atacuri mici, dar acum am văzut că au capacitatea de a se coordona pe un teritoriu vast. Nimeni nu se aștepta la această intensitate a luptelor, care au implicat sute de insurgenți și mii de membri ai forțelor de securitate”, explică Cédric Labrousse, cercetător al grupurilor armate siriene la Școala de Studii Superioare în Științe Sociale din Paris.
Guvernul a trebuit să trimită întăriri din alte provincii și a folosit drone, elicoptere și artilerie pentru a înăbuși revolta. Forțele loiale au arestat peste 150 de presupuși insurgenți, printre care se numără și generalul Dala, care ulterior a emis un comunicat cerând oamenilor săi să înceteze luptele, și Ibrahim Huwaiya, șeful serviciilor de informații în timpul dictaturii lui Hafez al-Assad și acuzat că a organizat asasinarea liderului progresist libanez Kamal Yumblatt în 1977.
O sursă legată de administrația locală din localitatea Qardaha în perioada lui Al-Assad a asigurat această publicație că luptele din zona lor s-au terminat, dar că populația este foarte speriată. „Dumnezeu să ne protejeze”, a scris într-un mesaj înainte de a întrerupe comunicarea. Dintr-un sat apropiat, Al Mujtariya, au apărut imagini cu cadavrele însângerate a zeci de civili, presupuși executați de forțele loiale Damascului.
Cu toate acestea, luptele au continuat în această zi de vineri în unele localități de coastă și în zone mai accidentate ale lanțului muntos care separă aceste provincii de restul Siriei și unde locuiește o bună parte din minoritatea alauită, o ramură a islamului șiit căreia îi aparțineau Asadii și care, în timpul anilor de dictatură, era suprareprezentată în administrație, în special în ofițerimea forțelor de securitate și a armatei.
Contextul politic și internațional
Acest lucru se întâmplă în timp ce Guvernul lui Ahmed al-Shara încearcă să ridice noul stat și legile sale. Săptămâna trecută, șapte juriști au fost însărcinați cu redactarea unei Constituții pentru perioada de tranziție și a avut loc Conferința de Dialog Național, deși s-a făcut în grabă, ceea ce a împiedicat participarea personalităților din exil (criticii lui Al-Shara îl acuză că face acest lucru pentru a-și consolida controlul asupra noilor instituții, pentru care a numit o majoritate de oficiali suniți și islamiști).
În același timp, într-un context de criză economică gravă, în care 90% din populație trăiește în sărăcie și statul are dificultăți în a plăti salariile funcționarilor publici, noul Guvern a demarat o epurare în administrație, pe care o justifică prin necesitatea îmbunătățirii managementului și a scăpării de povara bugetară a numeroșilor angajați „fantomă”, care nu veneau la muncă și pe care fostul regim îi menținea angajați pentru a-și garanta favoarea.
„Epurarea afectează în special alauiții. Așa că avem o zonă de coastă alauită care se scufundă în sărăcie, pierde locuri de muncă și cu prețuri în creștere”, explică Labrousse. Acest lucru, împreună cu abuzurile noilor forțe de securitate — majoritatea suniți — în reprimarea insurgenței, poate „inflama tensiunile” și crea terenul propice pentru ca „insurgenții să recruteze noi membri”, deși, susține expertul, sprijinul pentru aceste grupuri nu a fost larg „până în prezent”.
Administrația Autonomă a Nordului și Estului Siriei, dominată de milițiile kurde și care controlează o treime din țară, a publicat un comunicat prin care cere încetarea luptelor, deși a dat vina pe situație pe „citirea incorectă a situației de către autoritățile de la Damasc” pentru că „nu țin cont de diversitatea” societății siriene.
La rândul său, Arabia Saudită a fost prima țară care și-a comunicat sprijinul Guvernului lui Al-Shara în „eforturile sale de a menține stabilitatea” în fața „grupurilor criminale”, în timp ce grupuri legate de milițiile șiite din Irak și Iran răspândeau mesaje în favoarea „rezistenței” alauiților pe rețelele sociale.
Revolta vine exact în momentul în care Damascul reușise să calmeze tensiunile cu comunitățile druze (variantă a islamului diferită de cea sunită) din sudul Siriei. Manifestațiile în provincia Suweida sunt constante pentru a protesta împotriva modului de gestionare a tranziției de către noul Guvern (deși se opun și regimului înlăturat) și în ultimele săptămâni au avut loc ciocniri atât în acea provincie, cât și în Yaramana, localitate de la periferia capitalei.
Damascul a reușit să calmeze situația prin dislocarea de noi forțe militare și prin acordarea cu unul dintre principalele grupuri armate druze a includerii de personal local în patrule. În decizia a cântărit și riscul instrumentalizării de către Israel, al cărui prim-ministru, Beniamin Netanyahu, ordonase Forțelor Sale Armate să se pregătească „să apere” druzii în Yaramana, pe care o definea ca un sat druz, deși de ani de zile a fost transformată într-o suburbie vastă a Damascului cu o populație mixtă, odată cu sosirea altor grupuri de populație, cum ar fi refugiații irakieni, suniți și creștini.
În noiembrie trecut, înainte de căderea regimului lui Al-Assad, pe atunci ministrul de Externe, Gideon Saar, vorbea deja despre strângerea legăturilor cu kurzii („Aliatul nostru natural”, îi definea) și despre „întinderea mâinii” druzilor. Dar tonul a crescut în ultimele zile, descriind noile autorități de la Damasc ca pe „o mână de jihadiști” care „nu au fost aleși de poporul sirian” și nu au dreptul de a „iniția ostilități împotriva minorităților, fie druzi, kurzi sau alauiți”.
Israelul și-a oferit protecția „prietenilor druzi și kurzi” (lucru confirmat de liderul milițiilor kurde, Mazlum Abdi), iar forțele sale armate continuă să bombardeze instalații ale armatei siriene și să-și fortifice ocupația provinciei Quneitra. Potrivit agenției Reuters, caută sprijin la Washington pentru strategia sa de a menține Siria „slabă și descentralizată”, ceea ce ar include menținerea bazelor aeriene și navale ale Rusiei în provinciile de coastă ca o modalitate de a contracara influența tot mai mare a Turciei în noul Guvern. La rândul său, președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a acuzat în această săptămână Guvernul lui Netanyahu că alimentează diviziunile etnice în Siria și l-a avertizat: „Cei care încearcă să profite de instabilitatea din Siria nu vor reuși. Nu le vom permite să divizeze Siria”.
