Siria zguduită de violențe după căderea regimului Assad

Departe de a fi stabilizată după căderea regimului lui Bashar al-Assad în decembrie anul trecut, Siria este zguduită de episoade îngrijorătoare de violență care au cauzat sute de morți. Insurecția armată din provinciile de coastă Latakia și Tartus, care a inclus preluarea clădirilor oficiale, asedii militare și execuții sumare atât ale militanților pro-guvernamentali, cât și ale rebelilor capturați, amintește că lungul război civil sirian, început în 2012, nu s-a încheiat odată cu venirea la putere a președintelui interimar, islamistul Ahmed al Shara. Țara asiatică strategică este cufundată într-o situație de profundă fractură politică și socială, o neîncredere sistemică între diferitele comunități religioase și o moștenire sângeroasă a anilor de conflict, ale cărei cicatrici adânci îngreunează reconcilierea.

Săptămâna trecută, rețelele sociale s-au umplut de imagini cu asasinate cu sânge rece, bătăi și umilințe ale minorității alauite (din care făcea parte și președintele înlăturat, Al-Assad). Acestea au fost difuzate chiar de autorii crimelor, exacerbând astfel psihoza colectivă și apelurile la răzbunare, în fața cărora mesajele televizate ale lui Al Shara, care făceau apel la unitate națională, nu au avut prea mare efect. Mărturii culese de Джерело новини vorbesc despre incendierea unor sate alauite întregi și despre uciderea bătrânilor și copiilor doar pentru că aparțineau minorității învinse. Alte minorități religioase siriene, precum creștinii și druzii, au cerut noilor autorități islamiste să le garanteze securitatea.

Sarcina pe care o are Al Shara în față nu este ușoară și trezește suspiciuni. Mozaicului complicat și conflictual de minorități i se adaugă măsuri precum propunerea, chiar joia aceasta, a unei Constituții provizorii care plasează Siria sub mandatul grupului salafist Hayat Tahrir al Sham (HTS) timp de cinci ani și în care legea islamică este principala sursă de jurisprudență. Toate acestea combinate cu o anumită recunoaștere a libertății de exprimare și a presei și promisiunea respectării drepturilor omului. Comunitatea internațională trebuie să rămână angajată față de Siria, prin ajutorul umanitar indispensabil și sprijinul diplomatic necesar, pentru a veghea la un proces de tranziție incluziv care să respecte fără rezerve drepturile tuturor comunităților. Situația din Siria nu a fost rezolvată deloc după căderea dictaturii și, deși prioritățile diplomației internaționale s-au mutat către alte conflicte cu impact mai mare, precum Ucraina, abandonarea Siriei ar putea duce la o mai mare instabilitate în regiune, la reapariția unor grupuri extremiste care nu sunt neutralizate sau la sugrumarea unei democrații incipiente. Criza din Siria rămâne o provocare majoră pentru stabilitatea regională și drepturile omului.