Rareori zâmbeşte, doar schiţează un zâmbet. Pare chiar morocănos. Poate fi vorba de melancolie, insomnie sau de sentimentul de a fi copleşit sau chiar neînţeles printre laude şi felicitări. Uneori, este văzut purtând un pardesiu, o şapcă postbelică şi ochelari demni de un funcţionar, adaptat unei existenţe gri.

În pardesiu apare adesea într-o postură clasică: lângă celebrul pod otoman peste râul Drina, locul unde se desfăşoară acţiunea celui mai faimos roman al său, „Un pod peste Drina”.

1. ”La începutul acestui mileniu, multe lucruri vor depinde de modul în care civilizația noastră va aborda această dilemă: combaterea nihilismului sau ducerea lui până la ultimele consecințe”.