O nouă antologie, "Antoni Bernad: De la 1960 la 2010", oferă o incursiune fascinantă în cariera unuia dintre cei mai mari fotografi spanioli ai istoriei recente. Inițial, lucrarea poate părea o simplă colecție de două sute de imagini de portret și modă adunate pe parcursul a cinci decenii. Cu toate acestea, pe măsură ce cititorul se cufundă printre portretele unor personalități precum Manolo Blahnik, Carolina Herrera sau Oriol Bohigas, devine evident că pentru Bernad, munca și viața sunt inseparabile.

Această carte este o carte de memorii alcătuită din imagini. Asemenea memoriei — întotdeauna fragmentată, subiectivă și asociativă — fotografiile sunt aranjate fără ordine cronologică, formând un "labirint de imagini care se desfășoară în zig-zag", după cum spunea Bernad. Este o constelație interconectată de amintiri, forme și lumini ale chipurilor care alcătuiesc fondul cultural actual.

Geneza cărții se regăsește în expoziția retrospectivă dedicată lui Bernad de către Palau Robert în 2018, sub titlul "Antoni Bernad: Nord/Sud/Est/Oest". Deși cartea nu include aceeași selecție de imagini ca expoziția, ea păstrează o narațiune caleidoscopică, îmbinând fără complexe fotografia de modă cu cea de portret. Bernad a tratat întotdeauna ambele genuri cu egală măiestrie, astfel încât în paginile cărții acestea coexistă fără distanțe sau ierarhii.

Născut la Barcelona în 1944, Antoni Bernad a început să lucreze ca grafician pentru agenții de publicitate la vârsta de cincisprezece ani. Curând, însă, a decis să-și urmeze pasiunea pentru fotografie. Mai întâi, a transformat o cameră din casa părinților săi într-un studio, iar mai târziu, în 1966, s-a mutat la Paris, unde a început să primească primele sale comenzi profesionale. La începutul anilor ’60, fotografia de modă a început să ia avânt în Spania, iar Bernad a găsit acolo libertatea artistică pe care o căuta.

După moartea lui Franco, Bernad a dorit să redea proeminența intelectualilor catalani. El și-a propus să creeze portrete sofisticate pentru aceștia, similare celor ale marilor figuri culturale engleze sau americane, dorind să le confere demnitate. Astfel, i-a portretizat pe Joan Miró, Lola Anglada, Josep Pla, Salvador Espriu și mulți alții. Cartea include și anecdote, amintiri și scene din timpul realizării acestor portrete. Este celebră povestea în care Mercè Rodoreda a cerut inițial arderea materialului fotografic, considerând că a fost fotografiată de "niște proști", dar, văzând imaginile, i-au plăcut atât de mult încât le-a folosit până la moarte.

Mai puțin cunoscute sunt alte anecdote, cum ar fi noaptea petrecută la comisariat de Bernad alături de o designeră și socialité pariziană, după ce aceasta, într-un moment de euforie, și-a ridicat bluza la un club de jazz din Barcelona franchistă. Prin aceste scurte texte, Bernad ne apropie de ceea ce se întâmpla în spatele camerei sale: adesea, era un tânăr fotograf care își croia drum între fascinația față de subiecții săi și respectul pe care aceștia i-l impuneau. Această perspectivă asupra procesului său fotografic este îmbogățită și de puținele benzi de contact incluse în carte, care dezvăluie întreaga sesiune — reușitele, îndoielile, gesturile eliminate — revelând astfel modul în care gândește și privește fotograful. Aceasta este partea cea mai vulnerabilă și intimă a unei arhive fotografice. Pagină cu pagină, vedem viața lui Bernad desfășurându-se printre negativele sale, cum ar fi în seria de portrete ale surorii sale Miu, modelul răbdător al unui autodidact, colorate de graficianul Bernad.

„Există multe reiterări în această carte. Personajele vin și pleacă”, ne avertizează fotograful. Și este adevărat: Tàpies, Bohigas — i-a portretizat de atâtea ori de-a lungul vieții sale încât ar putea crea biografii grafice. Totuși, dacă există o prezență constantă în viața și opera lui Antoni Bernad, aceasta este cea a lui Antoni Llena: fie ca dublură de lumini, ca protagonist, ca însoțitor care oferă conversa celui fotografiat, fie ca un complice care îl ajută să găsească inspirația pentru un portret. Artist, prieten și partener inseparabil, lui Llena îi datorăm și faptul că arhiva lui Bernad — mai mult de un milion de negative — nu a ajuns pe stradă, așa cum își dorise chiar fotograful. Într-o zi, dându-se drept fotograf, Llena a sunat la Arhiva Națională a Cataloniei pentru a o dona: astfel a salvat nu doar o arhivă, ci și memoria unei vieți și a unei țări.

Antoni Bernad. De 1960 a 2010. Retrat i Moda

Editura: Blume

264 pagini. 60 euro