Mi se pare excelentă expresia «valorile noastre nu sunt de vânzare, produsele noastre da», varianta guvernamentală a strigătului «mi le ia ca pâinea caldă» din piețele stradale. Subscriu, dacă asta nu înseamnă că președintele Sánchez va începe să împartă anșoa de Santoña, așa cum făcea Miguel Ángel Revilla înainte de a deveni martir al luptei republicane.

Prin «produsele noastre» sper că se înțelege un «noi» european, pentru că nu văd niciun motiv să mă privez de parmezan sau de berea belgiană. Dacă trebuie să ne sacrificăm pentru marea patrie europeană, vom cere friptură de vițel de Ávila în loc de hamburgeri. Dacă trebuie să mergem la război comercial, domnule președinte, să mărșăluim cu toții împreună, și dumneavoastră primul, pe calea autoaprovizionării.

Dar înainte ca ostilitățile să se dezlănțuie complet, aș dori să revendic un spațiu liber de litigii și tarife vamale. Vă rog, nu ne opriți robinetul până acum torențial al televiziunii din Statele Unite: Please, Yankee TV, don’t go home!

Știm bine cât de importantă a fost televiziunea în colonizarea culturală. Este atât de evident încât nu era nevoie ca profesorii marxiști să ne bată la cap cu asta. Hollywood-ul și tentaculele sale televizive au dominat Europa, și ce dulce dominație a fost! Ce fericiți am crescut fredonând melodia din «Echipa de șoc» (The A-Team) sau luându-ne rămas bun de la prieteni cu un «aveți grijă acolo», ca în «Blues de pe Hill Street» (Hill Street Blues).

Copiii generației mele nu-și pot concepe copilăria fără șopârlele din «V» (V: The Original Miniseries), și toate acestea cu mult înainte ca pedanții să ne dea voie să ne uităm la televizor începând cu «Clanul Soprano» (The Sopranos) și prostia aceea cu epoca de aur a serialelor.

Sunt sigur că în Coreea de Sud se face o televiziune strălucitoare. Știu că Letonia a profitat de fondurile COVID pentru a construi o industrie audiovizuală foarte drăguță care câștigă Oscaruri. Nu pun la îndoială creativitatea barocă a realizatorilor italieni și sunt sigur că Nollywood-ul din Nigeria ascunde lucruri pasionante, dar eu îmi revendic dreptul de a continua să fiu un spectator alienat și colonizat.

Vreau să continui să mă plimb prin New York și prin orășelele tulburi din Midwest. Vreau să văd urmăriri polițienești prin Los Angeles și Miami, și mafioți în Las Vegas, și medici în Seattle. Nu sunt pregătit ca niște tarife demente să mă smulgă din teritoriul care mi-a adus atâta fericire. Vă rog, nu ne decolonizați televiziunea. Nu tăiați această legătură atlantică, oricât s-ar încăpățâna Trump.