Autorul reflectă asupra valorii literaturii în lumea modernă, în care tehnologia și inteligența artificială evoluează rapid. Într-o epocă în care informațiile pot fi obținute instantaneu, iar inteligența artificială este capabilă să creeze muzică și să reconstruiască picturi, autorul se întreabă despre rolul cărților, care, aparent, nu aduc niciun beneficiu practic.

El observă că, în ciuda dezvoltării tehnologiei, s-ar putea să devenim mai proști, delegând mașinilor capacitatea de a spune povești. Autorul subliniază că cărțile sunt capabile să ne ofere ceea ce tehnologia nu poate oferi: capacitatea de a ne găsi pe noi înșine, de a reflecta asupra sensului vieții, de a experimenta experiențe care nu sunt disponibile în lumea virtuală. Și, deși inteligența artificială poate recrea opere de artă, ea nu va putea niciodată să înțeleagă ce înseamnă să citești o carte, să o scrii sau să simți emoțiile pe care le evocă.

Articolul ridică întrebarea că, în lumea modernă, căutăm din ce în ce mai mult soluții în tehnologie, uitând de lucruri simple precum cititul cărților. Autorul invită cititorii să se întoarcă la origini, la poveștile care ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine și lumea din jurul nostru.

În concluzie, autorul subliniază importanța literaturii și invită cititorii să nu o uite în era tehnologiei.