Articolul explorează un studiu despre jurnalele tinerilor născuți în secolul XX și aspirația lor de a deveni scriitori. Autorul face referire la lucrarea cercetătoarei Ekaterina Zadirko de la Universitatea Cambridge, care analizează jurnalele tinerilor născuți între anii 1910 și 1920.

Zadirko a descoperit că mulți dintre ei au arătat un „interes disproporționat pentru a deveni scriitori”. Articolul citează fragmente din jurnalul lui Ivan Khripunov, un tânăr țăran care în 1940 visa să ofere „o descriere completă a societății contemporane”. Cercetătoarea sugerează că studiul acestor jurnale ne permite să înțelegem modul în care tinerii vedeau lumea și aspirau la exprimarea de sine.

Autorul textului reflectă asupra faptului că ținerea unui jurnal era o ocupație prestigioasă în trecut, iar aspirația spre scrierea literară provoca admirație. El citează pe Franz Kafka și Cesare Pavese, subliniind că scrisul este, de fapt, o „specie de confesiune” și o „candidatură pentru a fi un om mare”.

Autorul concluzionează că tinerii care scriau jurnale, probabil, doreau doar să fie recunoscuți, să fie văzuți ca unici, cu visele și speranțele lor. În încheiere, autorul citează o însemnare a lui Ivan Khripunov despre împlinirea a 18 ani, subliniind că sentimentele sale – frica de viitor – sunt relevante și astăzi.