În câteva cuvinte
«Dulcea existență» de Milena Busquets explorează tema ficțiunii ca refugiu din realitate, legând trecutul autoarei de prezent prin experiența adaptării cinematografice a propriei cărți. Autoarea abordează relațiile și dragostea cu o lejeritate seducătoare, invitând cititorii să fie complici la credința ei în puterea dragostei.
Spre deosebire de scriitorii care au avut și au nevoie să își croiască propriul drum (majoritatea),
Milena Busquets are norocul de a avea de la început un trecut și o moștenire literară: este fiica scriitoarei și editoarei Esther Tusquets și nepoata arhitectului Óscar Tusquets, pentru a cita doar cele două referințe cele mai evidente ale cuiva care a crescut în mijlocul celebrei gauche divine, și este chiar Milena (cum să nu ne amintim de Kafka?) prima interesată să le aibă pe toate în vedere și să le pună la lucru în cărțile sale, ușoare ca pana moale a unei păsări. În orice caz, această circumstanță care ar putea fi iritantă nu este, deoarece, ca cititori, stabilim un curent de simpatie aproape automat cu autoarea și îi iertăm această suficiență de la început, chiar știind că fără ea fenomenul Milena Busquets nu ar exista. Îmi amintește de Françoise Sagan, formată în plină nouvelle vague, ambele cu un fundal existențial expus cu eleganță în cărțile lor.
Busquets tocmai a publicat Dulcea existență, o carte de doar o sută de pagini, direct legată de Și asta va trece, succesul uimitor pe care l-a obținut în 2015 și care a fost tradus de principalele edituri europene și americane. Titlul se referă la «dulcea existență» a viselor, a ficțiunii înțeleasă ca un instrument necesar care ne eliberează pe noi, oamenii, de limitările și dificultățile lumii reale. Nimic nou, dar este interesantă punerea în scenă pe care o face autoarea, deoarece, ca într-o matrioshka, prezența recurentă a trecutului ei (mama ei trăia și erau toți tineri și fericiți în lungile veri din Cadaqués) coincide cu filmările pentru Și asta va trece, unde personajele reale din carte sunt înlocuite (suplantate) de actori și actrițe care își joacă rolul. Fără îndoială, a asista (participarea nu este foarte clară) la adaptarea propriei tale povești la cinema este o experiență care trebuie să fie tulburătoare, deoarece te scufundă într-un joc de oglinzi unde atât filmările, cât și propriile amintiri ale autoarei despre moartea mamei sale fac parte din circulația nedefinită a lucrurilor, când lucrurile nu mai sunt.
Fotografie din filmul «Și asta va trece».
Mă gândesc la literatura lui Busquets ca la o scriere-pod: la fel cum un model precum Kate Moss seduce asistenții la o prezentare de modă arătând armonios, dar ca și cum ar fi detașată de sine, frumusețea sa și cea a rochiei pe care o poartă, Milena Busquets alunecă prin cărțile sale cu aceeași lejeritate și aparente dezinteres față de ceea ce se întâmplă, care merge și nu merge cu ea. Pentru că singurul subiect care merge cu ea și cu cărțile ei, dincolo de punerea în scenă, este relația ei cu dragostea și cu bărbații, sugerând succese și eșecuri cu ei în părți egale. Poate că pentru a seduce este necesar să se abolească profunzimea, să se joace jocul aparențelor, să se dezvăluie vârful unui văl care ascunde și lasă să se întrevadă în același timp. Dar nu pare un exercițiu frivol în cazul ei; intuim seriozitatea pariului ei, dincolo de podiumul pe care defilează catifeaua vocii ei, și fără să știm prea bine de ce ne simțim complici la credința ei în dragoste, singura forță capabilă să mute un munte.
Dulcea existență
Milena Busquets
Anagrama, 2025
112 pagini
12,90 euro
