Acum un secol, cu o diferență de câțiva ani, Sigmund Freud a publicat două cărți, Psihologia maselor și analiza eului (1921) și Disconfortul culturii (1929).

Prima a indicat bazele inconștiente ale gregarismelor — observabile atât în mișcările populiste, cât și în spectacolele consumului capitalist —, în timp ce a doua a analizat tensiunea dintre directivele culturale — morala, legile — și pulsiunile individuale: trăsături care de obicei duc la nemulțumire cronică. Împotriva neliniștii pe care ne-o provoacă faptul că suntem muritori, împotriva animozității aparente a naturii și împotriva mizantropiei, umanitatea a inventat civilizația, o sursă de fericire și nefericire în părți egale. Datorită lucrărilor lui Freud, cuvinte precum instinct, narcisism, ego și obsesie fac parte, deformate, din vocabularul curent.

Mai multe informații Vitalitatea ecosistemului poetic valencian: Salvarea mobilelor

Ca și cum ar da un exemplu al acestor angoase subterane care brăzdează secolul XX, Oriol Canosa (1975) publică o carte memorabilă, Balada lumii vechi. Respectat pentru producția sa literară, mai ales în domeniul literaturii pentru copii și tineret, și destul de priceput la confecționarea de cărți speciale, este unul dintre fondatorii librăriei Pebre Negre, din cartierul Clot din Barcelona. Acum un sfert de secol, Oriol Canosa și-a umplut rucsacul cu patru lucruri — un sac, puține haine, o pereche de hărți, o saltea, un briceag, bidonul, cărți — și a părăsit Barcelona, urmând poteca care iese la nord de parcul Labirint d'Horta. Șase luni și 3.000 de kilometri mai târziu, după ce a legat, pe jos, lanțuri muntoase, masive, văi și grohotișuri în aer liber, a ajuns la Acropolele din Atena. Balada lumii vechi este cronica acelei peripeții, a acelei evadări din studiu, în toată regula, a acelui abandon, timp de jumătate de an, a carapacei secolului XX occidental. Fără cort, fără mobil sau lanternă, Canosa a dispărut, la propriu, din lumea contemporană și s-a conectat, adesea traumatic, cu puterile primordiale, sălbatice, cu pulsiunile noastre cele mai ascunse. Braț la braț cu alți scriitori și scriitoare călători, și la poalele mitologiei grecești, a literaturii universale, dar și a celor mai vechi religii forestiere, Canosa nu ne propune nicio poveste de autodepășire, nicio listă de epifanii mai mult sau mai puțin previzibile, niciun model, pe scurt, pentru a ne împăca cu realitatea noastră obișnuită. Meritul incontestabil este că nu oferă un alt procesat digerabil, revelator, în stilul celui care depășește un obstacol și scoate o învățătură pentru a ne-o dărui. Prin scărpinarea crustei cu care istoria, societatea și cultura mumifică persoana, Canosa călătorește la origine, și o face, fizic și mental, montând o odisee netransferabilă — și un pic postmodernă — care dialoghează cu luna, stelele, râuri, păduri, bestii, ploaie, piatră, tăcere. Cititorul va găsi frumusețe și tristețe, date curioase, câteva anecdote senzaționale, toate în spatele unui văl de melancolie, de nostalgie fină și de o fizicitate crudă, atât a limbajului, cât și a corpului autorului. Iată un portret, disperat și frumos, al nostru, al occidentalilor.

Balada lumii vechi
Oriol Canosa
Pòrtic
176 pagini.
19,90 euro