În ultima vreme, în Chile se observă un interes crescut pentru genul non-ficțiune, iar în acest context se remarcă noua colecție de eseuri a Macarenei García Moggia, «Eseuri despre casă» (Ensayos de una casa), care invită cititorii să privească viața de zi cu zi dintr-o nouă perspectivă. Cartea îndeamnă la reflecție asupra lucrurilor și spațiilor obișnuite care ne înconjoară în fiecare zi.

Colecția constă din șapte capitole scurte, fiecare dedicat unui element separat al casei: perete, pat, fereastră, masă etc. Prin aceste obiecte, autoarea dezvăluie reflecții profunde despre valorile vieții pe care acestea le întruchipează. García Moggia se îndepărtează de metafora tradițională pentru literatura chiliană a casei ca reflecție a națiunii și a problemelor sale. În schimb, ea se concentrează pe detalii, creând o casă ca loc de observare a ritualurilor și gesturilor de zi cu zi.

În eseu, autoarea pune întrebarea despre natura textului în sine, recunoscând că stilul său este mai degrabă poetic decât narativ. Această cercetare se naște din îndoieli și incertitudini, care ne îndeamnă să punem întrebări despre lumea din jurul nostru. Acest stil de scriere eseistic apare ca urmare a contactului cu celălalt, cu străinul. Cartea invită cititorul la reflecție, oferind să exploreze lumea prin experiență, împletind inteligența și sentimentele. García Moggia definește eseul ca o modalitate de a urmări gândurile prin experiență sau invers, permițând ideilor să se nască din ceea ce a fost trăit, citit sau văzut.

Autoarea abordează, de asemenea, tema autoreflecției, reflectând asupra propriului rol de scriitoare și cititoare, ceea ce adaugă profunzime cărții și permite cititorului să înțeleagă mai bine intenția autorului. „A învăța să dialogăm continuu cu noi înșine, trecând de la violență la tandrețe, de la râs la înțelegere, este ceea ce cuvântul tipărit ne dăruiește cu o generozitate deosebită, orice am face cu el”. Tocmai în cărțile altora, al căror obiect se află între noi și privirea celorlalți, eseistul își permite să se înțeleagă ca altul: „Tocmai atunci, în adolescența timpurie, am descoperit că o carte în mâini servea drept zid în fața celorlalți. (...) În spatele acestor ziduri mi-am găsit spațiul. Camera mea mentală personală.”

Cartea abordează diverse teme: maternitatea, dificultățile de a obține un spațiu personal, dragostea și pierderile. Toate aceste teme sunt abordate cu compasiune și nostalgie, fără a nega aspectele dureroase ale vieții, dar atenuând laturile lor negative, lăsând după citire un sentiment de întâlnire și dăruire.

«Eseuri despre casă» este o colecție scrisă într-o manieră rafinată, în care poezia și profunzimea gândirii sunt subtil combinate. Aceasta este o încercare reușită de a explora cotidianul și de a inspira cititorul să-și reflecteze asupra lumii.

Autor: Joaquín Castillo Vial, director adjunct al Institutului de Cercetare Socială (IES).