În câteva cuvinte
Textul descrie o relație în declin, marcată de rutină, indiferență și lipsă de comunicare. Protagonista simte că afecțiunea a fost înlocuită de o amabilitate rigidă și că singurul lucru care o mai leagă de partener este tandrețea pentru pisici.
Trebuie să fie într-o duminică însorită.
Ascultă-l cum întreabă, în timp ce mângâie pisicile: «Vrei să mergem să ne plimbăm?». Simte o greutate de dezgust în cuvântul «vrei?». Înțelege că acea ieșire nu este ceva ce el își dorește, ci ceva ce face pentru tine, o pomană, un dar, o concesie. Spune: «Tu ai chef?». Ascultă-l cum răspunde: «Cum vrei tu». Gândește-te la unghiile de la picioare pe care le-ai vopsit ieri, care obișnuiau să-ți insufle o personalitate solidă, eficientă și compactă, și care acum te fac să te simți umilită pentru că vopseaua este o tablă Ouija cu care încerci să invoci o plenitudine pe care nici măcar nu o mai amintești. Spune: «Bine», și apoi: «Mulțumesc», când el deschide ușa. Întreabă-te în ce moment afecțiunea a fost înlocuită de aceste tăciuni uscate, această amabilitate rigidă. Urcă în mașină. Spune: «E o zi frumoasă». Ascultă-l cum răspunde: «Cam da». Faceți o plimbare ca un coit uscat, închis, fără a vă opri nicăieri. La întoarcerea acasă, vezi că el pornește televizorul și începe să mângâie pisicile. Imaginează-ți parcurile, oamenii mergând cu bicicleta sau bând în baruri sau mergând la cinema. Percepe greutatea meschină a plictiselii, agonia risipei. Simte că tocmai te-au depus acasă ca pe cineva care trebuie plimbat pentru a fi menținut liniștit, un câine sau un nebun. Spune: «Sunt obosită». Ascultă-l cum întreabă: «De ce?». Răspunde: «De tot». Deschide ușa, spune: «Mă duc să mă plimb». Închide cu o mișcare ușoară. Mergi. La întoarcere, vezi că el încă mângâie pisicile, uitându-se la televizor. Ascultă-l cum întreabă: «Ai mers mult?», fără a aștepta un răspuns. Amintește-ți că obișnuia să se uite la tine cu tulburare, să-ți spună că ești un peisaj uimitor. Spune-ți că acum sunteți două incendii forestiere care avansează fără furie unul spre celălalt, sărăcind totul în calea lor, colorate nu de roșul focului, ci de albul medicamentos al indiferenței. Gândește-te: «Ne unește tandrețea pentru pisici. Nimic mai mult». Fă-ți un ceai.
