În lumea literaturii, la fel ca în viață, există adesea cei care încearcă să „adoarmă” talentul, să suprime potențialul creativ. Aceștia pot fi critici, recenzori sau pur și simplu persoane influente ale căror opinii și evaluări formează opinia publică.

Scriitorul argentinian Alan Pauls în noua sa carte de eseuri reflectă asupra influenței clasicilor asupra literaturii contemporane, asupra dialogului cu poetica trecutului. Pauls subliniază importanța „conversației” cu autorii ale căror lucrări i-au modelat propria lume.

Pauls notează că în cartea sa se poate vedea o „radiografie” a „eu-ului” său de scriitor, format datorită celor pe care i-a „hrănit, jefuit, vampirizat”. El recunoaște că a căutat să excludă critica care i se părea excesiv de agresivă. Cu toate acestea, în același timp, el exprimă avertismente pentru acei recenzori care au fost nedrepți față de autori precum Roberto Arlt sau Kafka.

Pauls consideră că tocmai datorită reevaluării și a unei noi viziuni asupra creației lor, acești scriitori „au dezvăluit întregul potențial pe care alte lecturi au încercat să-l adoarmă”. În concluzie, autorul cheamă la lupta cu cei care încearcă să „adoarmă” talentul în lumea literaturii.