Malva, cunoscută și sub numele de nalbă de grădină, este o floare care a captivat inimile multora, de la medici la artiști și chiar pe Charles Darwin. Acest articol prezintă povestea modului în care malva a fermecat oamenii de-a lungul secolelor, dezvăluind proprietățile sale uimitoare.

Cultivată în grădini și sate din întreaga Europă, malva are o lungă istorie de utilizare. În mod tradițional, a fost folosită pentru a trata mușcăturile de șerpi și scorpioni, motiv pentru care malva a căpătat reputația de plantă vindecătoare. Această caracteristică a dus la faptul că malva era adesea plantată la intrarea în case.

Legătura malvei cu arta este incontestabilă. Poate fi văzută în opere de artă din Extremul Orient până în Peninsula Iberică. A fost adesea găsită în ierbarele medievale și descrisă pe marginile manuscriselor și cărților de ore.

Mulți artiști au recunoscut frumusețea malvei. Vittore Carpaccio din Veneția a inclus-o în lucrările sale. În Spania, Mariano Fortuny a fost un mare fan al acestei flori, înfățișând-o în mai multe picturi și desene, inclusiv în lucrările „Malva regală”.

Artistul francez Nicolas Lancret a dedicat, de asemenea, o lucrare malvei, înfățișând o scenă de îngrijire a acestei plante. Tabloul se află în Muzeul Thyssen-Bornemisza.

Malva se propagă ușor prin semințe. Momentul optim pentru semănat este din aprilie până în octombrie. Este important ca planta să aibă timp să se întărească înainte de iarnă. În condiții favorabile, înflorirea va începe în primăvara următoare, dar uneori poate dura doi ani.

Charles Darwin a fost, de asemenea, un fan al malvei. A cultivat mii de exemplare ale acestei flori în grădina sa pentru a studia genetica. Chiar și astăzi, malvele pot fi văzute în serele în care Darwin și-a efectuat experimentele.

Malva este o plantă frumoasă și uimitoare, care merită să fie cultivată în grădini. Ne amintește de legătura dintre natură, artă și știință.