Pavilionul Sfântului Scaun a primit o mențiune specială din partea juriului la Bienala de Arhitectură de la Veneția din 2023. Proiectul, prezentat la cea de-a 19-a ediție, cu tema „Laboratorul Viitorului”, a atras atenția generală prin abordarea sa neobișnuită și semnificația socială profundă.

În loc să construiască o structură nouă, Vaticanul a ales să se concentreze pe salvarea și redefinirea unei clădiri existente. Pavilionul este găzduit în biserica ruinată Santa Maria Ausiliatrice din cartierul Castello din Veneția, în apropierea grădinilor care găzduiesc pavilioanele naționale.

Proiectul, condus de arhitecții Tatiana Bilbao și MAIO Architects, depășește simpla restaurare a zidurilor și frescelor. Scopul său principal este de a readuce la viață clădirea și comunitatea sa. Biserica este transformată într-un centru social activ și o școală de meșteșuguri, unde localnicii pot învăța abilități tradiționale, cum ar fi lucrul cu ipsosul, ceramica și pictura.

Arhitecții subliniază că aceasta este mai degrabă o „salvare” decât o restaurare, vizând atât clădirea fizică, cât și țesutul cultural și social venețian. Proiectul urmărește să refacă legătura cu moștenirea Veneției și să sprijine comunitățile de vecinătate. Reflectă o nouă viziune a Vaticanului, în care arta și arhitectura sunt chemate să pună omul în centru și să abordeze provocările sociale și ecologice contemporane.

Această abordare marchează o schimbare semnificativă față de prima participare a Vaticanului la bienala de arhitectură, acum trei ediții, când au fost prezentate șapte capele pe insula San Giorgio Maggiore. Deși acele pavilioane au fost remarcabile din punct de vedere arhitectural, noul cardinal responsabil cu cultura, José Tolentino de Mendoça, a îndemnat la o abordare mai centrată pe om în arta secolului XXI.

În cadrul proiectului actual, bugetul este alocat atât restaurării arhitecturale, cât și dezvoltării sociale a bisericii. Transformarea ruinelor într-o școală de meșteșuguri și un centru comunitar a devenit ideea centrală. Proiectului i s-au alăturat Giovanna Zabotti, director artistic venețian, și asociații locale.

Centrul nu va găzdui doar ateliere, ci și alte activități sociale. De exemplu, muzicienii de la conservatorul local au solicitat spațiu pentru a repeta. Astfel, spațiul comunitar vibrant va fi adesea însuflețit de muzică.

Intervenția arhitecturală este minimă, folosind țesături de protecție, schele și lumini de urgență pentru a evita deteriorarea suplimentară a ruinelor. Principala lucrare de revitalizare a spațiului va fi realizată cu implicarea vizitatorilor, meșteșugarilor și vecinilor.

Clădirea bisericii are o istorie bogată: înființată în secolul al XII-lea ca ospiciu pentru pelerini, a devenit primul spital din Veneția, apoi o grădiniță, iar în 2001 a fost destinată uzului cultural, dar a așteptat mult timp restaurarea. Vaticanul va gestiona acest spațiu în următorii patru ani, respectând liniile directoare stabilite de curatori.

Inițiativa a fost deja primită cu entuziasm de către localnici, care văd cum o ruină uitată capătă o nouă viață, devenind o parte importantă a comunității lor.