În câteva cuvinte
Recenziile săptămânii acoperă trei piese de teatru remarcabile din Spania: «Fantàstic Ramon», o fabulă catalană despre incluziune și diversitate umană; «Lacrimile amare ale Petrei von Kant», o adaptare vizuală a lui Fassbinder la Madrid, criticată pentru superficialitate în detrimentul esteticii; și «Muzică pentru Hitler», o piesă despre demnitatea violoncelistului Pau Casals și refuzul său de a colabora cu regimul nazist.
Un copil se naște într-un mic sat pierdut din interiorul Cataloniei, Santa Aurora de la Pietat. Acest eveniment aparte servește dramaturgei și regizoarei de teatru Clàudia Cedó pentru a construi o frumoasă parabolă în apărarea diverselor forme pe care le oferă viața umană. În fabula sa, locuitorii satului sunt interpretați de actori cu diverse tipuri de diversitate, de la un preot în scaun cu rotile până la un crainic de radio surd care comunică prin limbajul semnelor. «Fantàstic Ramon este un spectacol important, care va crește de la o reprezentație la alta. O revendicare a ascultării, observației și liniștii», ne avertizează Oriol Puig Taulé în recenzia sa.
Între timp, la Madrid, se joacă «Lacrimile amare ale Petrei von Kant» la Nave 10 Matadero. O regizoare ale cărei montări impresionează vizual, care și-a demonstrat talentul în spectacole precum «El cuarto de atrás» de Carmen Martín Gaite sau «Coronada y el toro» de Francisco Nieva. Cinci actrițe solide: Ana Torrent, Aura Garrido, Celia Freijeiro, Julia Monje și María Luisa San José. Și o piesă de impact, inițial creată pentru teatru, dar ecranizată chiar de Rainer Werner Fassbinder, și care a fost un punct de referință pentru creatorii de teatru și film. Ce ar fi putut merge greșit? Ne povestește Raquel Vidales în recenzia sa: «Costume fantastice [estetică dominatrix], scenografie imaginativă, muzică bună, cântece live… toate acestea aici par manieriste pentru că personajelor le lipsește densitatea».
În cele din urmă, Yolanda García Serrano și Juan Carlos Rubio prezintă la Teatros del Canal piesa «Muzică pentru Hitler», în regia lui Rubio. O lucrare care ne narează demnitatea morală a violoncelistului catalan Pau Casals în refuzul său de a-și oferi muzica regimului nazist al lui Hitler înainte de Al Doilea Război Mondial — dar și ulterior față de țările aliate din cauza acordurilor acestora cu dictatura lui Franco. «Autorii folosesc figura lui Casals pentru a exemplifica dilema etică cu care se confruntă ființa umană atunci când este invitată să se pună în slujba unei cauze perverse», explică Javier Vallejo în critica sa asupra piesei.
‘Fantàstic Ramon’: Când diferența este miracolul
Un copil de cârpă și actori cu diverse tipuri de diversitate conduc parabola atemporală a Clàudiei Cedó la Teatre Lliure.
‘Lacrimile amare ale Petrei von Kant’ sau pericolul de a fi strivită de Fassbinder
Regizoarea Rakel Camacho se lasă purtată de estetica puternică a cineastului german și neglijează profunzimea personajelor.
‘Muzică pentru Hitler’: Naturalețea lui Pau Casals și artificialitatea Führerului
Yolanda García Serrano și Juan Carlos Rubio se folosesc de muzicianul catalan pentru a exemplifica o dilemă morală în această melodramă protagonizată de Carlos Hipólito și Kiti Mánver.
