În câteva cuvinte
Norvegia investește masiv în cultură, transformând un fost siloz de cereale în Kunstilo, un muzeu dedicat artei nordice. Această inițiativă reflectă dorința țării de a-și consolida poziția pe scena internațională, promovând turismul cultural și distanțându-se de dependența de petrol, în contextul tensiunilor geopolitice actuale. Kunstilo nu doar că îmbogățește peisajul cultural, dar își propune să fie un spațiu de dialog și reflecție, contracarând ideile de ură și excludere.
Kunstsilo: Un siloz de cereale transformat în muzeu de artă nordică în Norvegia
Un fost siloz de cereale, ridicat acum aproape un secol, un colos de beton inactiv de ani de zile, a renăscut ca spațiu cultural. Kunstilo este numele noului muzeu dedicat artei nordice în orașul norvegian Kristiansand, al șaselea ca mărime din țară, care și-a deschis porțile la mijlocul anului 2024. Țara investește de ani de zile în cultură, o sursă inepuizabilă de „soft power”, acea putere blândă care poate conta la fel de mult ca cea dură în relațiile internaționale. Prin această inițiativă, Norvegia intră în circuitul turismului cultural, plănuiește un viitor mai puțin dependent de petrol și își consolidează profilul într-un context de tensiuni geopolitice crescânde, în timp ce amenințarea Rusiei lui Putin planează asupra întregii regiuni. Scandinavia vrea ca vocea sa să fie auzită în sfârșit pentru a pune capăt presupusului excepționalism arctic, o doctrină care susținea că ceea ce se întâmplă în țările nordice este deconectat de restul Europei și de lume.
Mai multe informații despre distrugerea nazistă până la capitala culturală europeană 2024: Bodø invită întreaga lume la ultima sa renaștere
Ar fi exagerat să vedem în acest cimitir industrial, reabilitat cu maxim respect de agenția catalano-norvegiană Mestres Wåge Arquitectes — cu birouri în Oslo și Barcelona —, cea mai mică strategie de contraatac, deși responsabilii săi afirmă că este mai necesar ca niciodată să creăm agora unde se împărtășește ceva mai mult decât ură. „În aceste vremuri de schimbări și provocări, ceea ce se întâmplă în jurul nostru ne amintește de importanța de a fi conectați. Toți cei care luptăm pentru o lume liberă, pentru arta liberă și pentru libertatea de exprimare trebuie să ne unim”, spune directoarea Kunstsilo, Maria Mediaas Jørstad, în restaurantul muzeului, cu vedere spre portul orașului, unde se opresc de obicei feriboturile în drum spre nord. „Ca muzeu nu putem avea un rol politic direct, dar putem participa la dezbaterea publică pentru ca aceasta să nu devină o cameră de rezonanță a ideilor de respingere și excludere”.
În câteva luni, Kunstsilo a reușit să schimbe peisajul orașului, unde au crescut celebrități precum prințesa Mette-Marit și scriitorul Karl Ove Knausgård, situat în centura biblică norvegiană, religioasă și conservatoare. Kristiansand, dornic de propriul său efect Bilbao, este centrul nervos al acestei regiuni situate în extremitatea sudică a țării și cunoscută pentru climatul său relativ blând: acesta este cel mai cald punct din Norvegia, deși este greu de crezut în miezul iernii. Până acum, cea mai mare atracție turistică a orașului era un parc de distracții dedicat unui personaj de desene animate, Căpitanul Dinte de Sabie, prin care trec un milion de vizitatori pe an. Noul muzeu aspiră să-i fure acest leadership incontestabil.
'25.05.24', una dintre fotografiile pe care artista Mette Tronvoll le-a realizat pe insula norvegiană Hidra.
Silozul, opera arhitectului Arne Korsmo și cu dimensiuni demne de o bazilică — are 40 de metri înălțime și o capacitate de a stoca 15.000 de tone de cereale —, a devenit cel mai mare depozit de artă modernă nordică din lume. Acest proiect, rezultat al unei colaborări între sectorul public și privat, găzduiește o colecție de 5.500 de opere care conține piese cheie ale principalelor curente de avangardă din Norvegia, Suedia, Danemarca și Finlanda. Expozițiile vor fi axate pe acest spațiu geografic și cultural.
„Nu mai suntem o periferie care se uită la centru. Trebuie să ne spunem propriile povești”, susține istoricul de artă Frida Forsgren, care tocmai a creat primul curs dedicat avangardelor nordice la Universitatea din Agder, în Kristiansand. Fenomenul internațional al Hilmei af Klint, necunoscuta pictoriță suedeză care a făcut tablouri abstracte înainte de Kandinsky, a regenerat interesul pentru regiune. În această primăvară, Muzeul d’Orsay va dedica o expoziție pictorului norvegian Christian Krohg, puțin cunoscut în afara Scandinaviei, în timp ce prestigioasa Fundație Beyeler, din Basel, axează o altă expoziție pe fascinația artiștilor nordici pentru lumină. În realitate, în opera lor aproape că nu lipsește niciodată întunericul. „În ciuda a ceea ce spune clișeul, ei tind spre ocult și ominos, excentric și neliniștitor”, confirmă Forsgren.
„Trebuie să participăm la dezbaterea publică pentru ca aceasta să nu devină doar o cameră de rezonanță a ideilor de ură și excludere”, susține directoarea noului muzeu.
Nu lipsesc dovezile. Ultima care expune la Kunstsilo este artista Mette Tronvoll, a cărei expoziție Tid (Timp), deschisă până la sfârșitul lunii mai, este un studiu introspectiv asupra culturii litorale a insulei norvegiene Hidra. Munca sa este un recviem pentru un peisaj rural care dispare sub ochii ei, pentru ultimii pescari din această țară de țărani îmbogățiți de hidrocarburi. Pare să contrazică imaginea idealizată de Crăciun cu care avem tendința de a identifica Scandinavia din străinătate. În ultimii ani, a devenit clar că regiunea nu era așa cum ne-o imaginam de departe. Paradisul social-democrat a cedat locul ascensiunii extremei drepte, violenței sociale și excluderii și recunoașterii asimilării forțate pe care a practicat-o cu minoritățile și popoarele autohtone. „Trebuie să arătăm ceea ce nu este frumos și ceea ce nu funcționează bine”, este de părere directoarea Kunstsilo.
Boom-ul muzeistic din Norvegia pare evident, poate ca o reflectare a angajamentului țării față de cultură, un pilon al pactului social. De la pandemie, și-a deschis porțile Muzeul Munch, situat pe frontul maritim din Oslo, care găzduiește o colecție de 28.000 de opere donate de însuși Edvard Munch în 1944. Aproape în același timp, Muzeul Național, cel mai mare centru de artă din țările nordice, a fost inaugurat în 2022. În doi ani ar trebui să fie gata noul Muzeu al Epocii Vikinge, tot în capitala norvegiană, în timp ce alte puncte ale țării fac mișcări. Este prevăzut ca The Whale, un nou muzeu dedicat balenelor, să fie inaugurat în 2027 în arhipelagul nordic Vesterålen.
'Our Magic Hour', instalație de Ugo Rondinone, pe fațada noului muzeu PoMo, în Trondheim (Norvegia).
În Tromsø, situat tot în extremitatea nordică a Norvegiei, se lucrează la un nou sediu pentru Muzeul Universității Arctice, cea mai veche instituție științifică din regiune. La o oră la nord de Oslo, în mijlocul naturii, Muzeul Kistefos, depozitar al unei colecții private de artă contemporană, proiectează o extindere ambițioasă pentru 2031. Și, pe îndepărtata insulă Svalbard, un nou centru botezat The Arc, proiectat de prestigioasa agenție Snøhetta, va avea misiunea de a deschide Banca Mondială de Semințe vizitatorilor și curioșilor, consolidând legătura dintre artă, știință și conservare ecologică în care Norvegia vrea să fie pionier.
Nu este singura sa bătălie. În Trondheim, orașul unde se încoronează încă regii norvegieni, tocmai a fost inaugurat PoMo, un nou muzeu unde pânzele chinuite ale lui Munch coexistă cu opere ale ultimelor senzații din artă, precum Anne Imhof și Simone Leigh. Un curcubeu de Ugo Rondinone împodobește fațada muzeului, instalat într-un fost oficiu poștal. Directoarea sa, Marit Album Kvernmo, aspiră ca acesta să fie „un muzeu pentru toți”. Și să reușească să joace un rol în acest context tensionat. „Arta este un instrument puternic pentru a dărâma bariere, a contribui la o mai mare înțelegere între oameni și a lucra pentru societăți mai puțin polarizate”, răspunde ea. Și termină cu un exemplu grăitor: 60% din bugetul său de achiziții al acestui nou centru va fi destinat cumpărării de opere ale artistelor. Norvegia vrea să marcheze un nou compas. Va reuși?
