Confederația Spaniolă a Organizațiilor Patronale (CEOE), principalul patronat din Spania, a soluționat o acuzație de presupusă hărțuire la locul de muncă prin plata a 55.000 de euro în vara anului 2024, o sumă inferioară indemnizației legale maxime corespunzătoare unei concedieri abuzive. Conform plângerii depuse de presupusa victimă, persoana acuzată este directoarea departamentului de Angajare, Diversitate și Protecție Socială, Rosa Santos. Prin acordul financiar, persoana afectată (care lucra la CEOE sub conducerea acuzatei) și-a retras plângerea pentru hărțuire la locul de muncă și încălcarea drepturilor fundamentale. Plata a încheiat un proces care a început în august 2023, când presupusa victimă a depus o plângere la Inspecția Muncii și Securității Sociale, a continuat cu o acțiune în instanță la Judecătoria Socială din Madrid în noiembrie același an și, cu câteva zile înainte de data procesului din iulie 2024, s-a ajuns la acordul financiar în valoare de 55.000 de euro.

În acțiunea înaintată justiției, presupusa victimă indica faptul că situația de hărțuire la locul de muncă era cunoscută de conducerea CEOE, inclusiv de președintele însuși, Antonio Garamendi, și de secretarul general al patronatului, José Alberto González-Ruiz. În plângere se subliniază «inacțiunea» conducerii patronatului în fața acestei acuzații.

Reprezentanții legali ai presupusei victime au refuzat să discute cazul cu presa, invocând «secretul profesional». La rândul său, publicația a solicitat CEOE detalii despre investigația efectuată, dacă aceasta s-a concentrat pe clarificarea acuzației de hărțuire la locul de muncă, la ce concluzii s-a ajuns, cine a decis soluționarea acuzației printr-un acord financiar și ce grad de cunoaștere avea președintele. CEOE a decis să nu ofere un răspuns oficial la aceste întrebări.

Presa a avut acces la plângerea depusă la Inspecție pe 18 august 2023. Presupusa victimă a hărțuirii la locul de muncă indica faptul că din 2019 suferea «acte continue» care îi «provocau sentimente de hărțuire, ofensă, degradare, intimidare și umilire, precum țipete, comentarii ofensatoare despre munca prestată, critici publice nediscriminatorii, ridiculizarea performanței, încredințarea unui volum excesiv de muncă, încredințarea unor sarcini contrare eticii profesionale și inegalități salariale față de alți colegi de aceeași categorie profesională și vechime similară». «Această situație», continuă plângerea din 18 august, «s-a agravat în ultimele luni. Am adus faptele la cunoștința superiorului ierarhic al doamnei Santos [referire la secretarul general, González-Ruiz], pe 27 iunie [2023], fără a se adopta măsuri pentru a le împiedica sau a activa protocolul de hărțuire».

În fața acestor atitudini, coroborate cu comunicări de natură profesională în perioadele de incapacitate temporară de muncă și un dezacord privind o angajare în departament, presupusa victimă susține că suferă «o situație de posibilă hărțuire la locul de muncă și posibilă hărțuire pe criterii de sex».

Adaugă că și alte persoane angajate la CEOE «au suferit, de asemenea, comportamentul neadecvat al doamnei Santos» și că «ar fi dispuse să depună mărturie dacă Inspecția ar considera necesar», insistă aceasta.

Alte surse din cadrul CEOE admit existența unui mediu de lucru tensionat în departament, din care, spun ele, au plecat trei persoane începând cu 2019.

Publicația a întrebat Inspecția Muncii despre rezultatul acestei plângeri, dar corpul inspectorilor a răspuns că nu oferă informații despre cazuri particulare.

Publicația a contactat mai multe surse interne din CEOE, precum și angajați și foști angajați, pentru a corobora acuzațiile. Mai multe persoane consultate spun că, în opinia lor, a existat o situație de hărțuire la locul de muncă, care nu a fost investigată corespunzător și că s-a plătit «pentru a închide» subiectul. Altele resping categoric această ipoteză, subliniază că nu au fost martore la niciun episod de acest gen și că investigația a fost minuțioasă.

José Manuel de Riva, membru în consiliul director al CEOE și vicepreședinte al Cepyme, abordează acest subiect într-o conversație cu publicația.

«S-a închis într-un mod care, pentru mine, nu respectă codul de bună guvernanță», indică el.

La întrebarea dacă s-a investigat adecvat, răspunde: «Mie îmi dă senzația că nu. Secretarul [González-Ruiz], care este cel care conduce efectiv structura organizației, după informațiile care mi-au parvenit, a acționat într-un fel lichidând victima sau concediind victima și sprijinind călăul. Asta nu este foarte exemplar, nu s-a ajuns la o clarificare a problemei. Ceea ce s-a făcut a fost să se acopere cu bani, cu banii asociaților».

Alte surse recunosc, de asemenea, că organizația a plătit pentru a închide problema și indică «pasivitatea» secretariatului general.

Acțiunea în instanță

Pe 19 octombrie 2023 a avut loc la Madrid întâlnirea în căutarea unei posibile concilieri. Conform procesului-verbal de conciliere, presupusa victimă a solicitat încetarea contractului «pentru încălcarea drepturilor fundamentale» și, de asemenea, o «indemnizație suplimentară». «Dându-se cuvântul companiei», referitor la răspunsul CEOE în acea zi, procesul-verbal menționează: «Răspunde că se opune din motivele pe care le va invoca la momentul procesual oportun».

O lună mai târziu, pe 28 noiembrie 2023, reprezentanții legali ai presupusei victime depun la Judecătoria Socială din Madrid o cerere de încetare a contractului de muncă din inițiativa angajatului și despăgubiri suplimentare pentru încălcarea drepturilor fundamentale. Cererea a fost admisă spre soluționare. Inițial, este depusă împotriva CEOE, dar în iunie 2024 este extinsă și împotriva superiorului ierarhic, lucru acceptat de magistrat. Cererea solicita declararea încetării raportului de muncă cu efectele concedierii abuzive, «precum și obligarea companiei la plata unei indemnizații suplimentare de 75.000 de euro pentru încălcarea drepturilor fundamentale».

Insistă asupra acelorași argumente ca în plângerea la Inspecție. Data audierii a fost stabilită pentru 17 iulie 2024. Cu toate acestea, pe 8 iulie, conform procesului-verbal de conciliere, s-a ajuns la acordul financiar.

Presupusa victimă renunța la continuarea revendicărilor privind hărțuirea la locul de muncă și încălcarea drepturilor și afirma că acestea nu au avut loc. În același timp, CEOE accepta încetarea raportului de muncă și oferea 55.000 de euro net cu titlu de indemnizație.

Angajata și CEOE convin asupra încetării contractului invocând articolul 50 din Statutul Lucrătorilor, care reglementează încetarea contractului din voința angajatului. Acesta prevede ca «motive juste» pentru ca angajatul să solicite încetarea contractului modificările substanțiale ale condițiilor de muncă «fără respectarea prevederilor articolului 41 [cel care reglementează aceste modificări] și care aduc atingere demnității lucrătorului»; neplata sau întârzierile continue în plata salariului convenit; sau orice altă încălcare «gravă» a obligațiilor sale de către angajator, cu excepția cazurilor de forță majoră.

«În astfel de cazuri», subliniază articolul 50, «lucrătorul va avea dreptul la indemnizațiile prevăzute pentru concedierea abuzivă».

Procesul-verbal de conciliere specifică faptul că «compania acceptă încetarea raportului său de muncă [...] și oferă, cu titlu de indemnizație, suma de 55.000 de euro net». Procesul-verbal specifică că această sumă este «inferioară sumei maxime legale compensatorii pentru concediere abuzivă».

«Cunoașterea» și «inacțiunea» CEOE

Acțiunea în instanță dedică două secțiuni ample pentru a semnala atât «cunoașterea» situației în cadrul CEOE, cât și «inacțiunea» în acest sens. «Toate aceste fapte, precum și alte situații similare ale altor persoane, au fost perfect cunoscute de Organizație, de la personalul propriu al departamentului până la vârful conducerii acesteia», indică textul.

Se subliniază că aceste fapte sunt «cunoscute» de președintele CEOE, Antonio Garamendi, «responsabil de angajare și, ceea ce pare mai surprinzător, de menținerea ei în companie chiar și cunoscând comportamentele sale, fiind, de asemenea, directoarea departamentului care tratează cu partenerii sociali politicile de muncă».

În continuare, în acțiune se detaliază întâlnirile în care conducerea a fost informată în detaliu: «La mijlocul lunii iunie [2023] m-am întâlnit cu Luis Socias, care ocupa funcția de director adjunct al secretarului general, care mi-a indicat că era convenabil să informez în detaliu despre toate acestea pe secretarul general; urmând aceste indicații, pe 20 iunie, m-am întâlnit cu secretarul general, D. José Alberto González-Ruiz, superiorul ierarhic al directoarei, căruia i-am transmis situația mea insuportabilă, starea mea de sănătate din această cauză, starea mea de nervozitate, anxietate și depresie din cauza celor ce se întâmplau deja într-un mod imposibil de suportat, fără ca în companie să se adopte nicio măsură pentru a împiedica acest lucru».

În secțiunea despre «inacțiune», reclamanta semnalează că CEOE «nu a luat nicio măsură împotriva comportamentelor cunoscute ale Rosei Santos față de mine sau față de alte colege, cu scopul de a le evita și de a normaliza situația».

Asigură că «acest fapt a generat plecarea voluntară a multor persoane din departament de la venirea ei, în februarie 2019».

Acțiunea continuă în aceeași linie: «Este semnificativ că abia după acele prime conversații cu el [referire la reprezentantul său legal] și văzându-se în fața unei poziții puternice de apărare a drepturilor mele, au deschis dosar pe 14 septembrie (aproape o lună și jumătate după acel e-mail de denunț). Și asta deși cu o lună și jumătate înainte de acel e-mail din 3 august fuseseră informați atât secretarul general, cât și departamentul de resurse umane».

«Această omisiune a oricărui tip de reacție minim protectoare sau de empatie față de situația mea m-a motivat să depun o plângere la Inspecția Muncii pe 18 august», încheie acea secțiune.