Economia mondială se află din nou pe teren alunecos

Economia mondială se află din nou pe teren alunecos, după ce a depășit provocările majore ale pandemiei și ale crizei inflaționiste. Acum se confruntă cu o creștere economică fragilă și cu nevoi de investiții în creștere, care se ciocnesc de datorii suverane mai mari, mai scumpe și care nu dau semne de diminuare. Nici contextul nu ajută. Băncile centrale au adoptat politici monetare restrictive, iar incertitudinile geopolitice și macroeconomice perturbă piețele.

Acest lucru este subliniat în ultimul raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care avertizează că, în termeni agregați, volumul datoriei raportat la PIB-ul țărilor din bloc a atins 84% din PIB în 2024 (55 de trilioane de dolari), iar anul acesta se va situa la 85%, cu aproximativ 10 puncte procentuale mai mult decât înainte de criza sanitară și aproape dublu față de 2007.

România nu este menționată explicit, dar se încadrează în această dinamică, având o datorie publică semnificativă.

"Franța, Spania, Regatul Unit și Statele Unite se confruntă cu o vulnerabilitate mai mare", avertizează organismul multilateral. OCDE subliniază că datoria acestor patru țări, care ajunge la scadență în 2027, reprezintă mai mult de 15% din PIB-ul lor actual, iar refinanțările vor crește plățile dobânzilor cu aproximativ 0,4 puncte procentuale din PIB până la acel orizont de timp, când va ajunge la scadență aproape jumătate din datoria suverană a țărilor din club.

În alte economii ale blocului, se estimează că creșterea medie va fi sub 0,2 puncte procentuale. "Această combinație de costuri mai mari și datorie mai mare riscă să restricționeze capacitatea de îndatorare viitoare într-un moment în care nevoile de investiții sunt mai mari ca niciodată", se arată în Raportul privind Datoria Globală 2025. Finanțarea Creșterii într-un Mediu Complex al Pieței de Datorii, publicat joi.

De fapt, scenariul este complex și există riscuri multiple care alimentează incertitudinea.

Dacă datoria este deja la niveluri ridicate, creșterea ratelor dobânzilor a scumpit noile împrumuturi și va complica refinanțările, în timp ce schimbarea radicală a politicii SUA sub Donald Trump, atât în termeni diplomatici, cât și comerciali, cu declanșarea unui război tarifar, amenință să reaprindă inflația și să stagneze o creștere globală deja slabă.

La toate acestea se adaugă investițiile de miliarde de dolari necesare pentru realizarea tranziției digitale și combaterea schimbărilor climatice, pe lângă finanțarea cursei înarmărilor la care multe țări s-au alăturat pe fondul unui tablou geopolitic fierbinte, cu războiul din Ucraina ca epicentru al tensiunilor unei noi ordini mondiale mai puțin previzibile și mai fragmentate.

"Având în vedere condițiile actuale, satisfacerea acestor nevoi va necesita eforturi susținute pentru a utiliza piețele de datorii în cel mai strategic mod posibil", se arată în document, care recomandă guvernelor "o mai mare prudență fiscală, reforme structurale pentru a stimula creșterea și o mai mare eficiență a cheltuielilor publice", iar companiilor "să prioritizeze îndatorarea pentru cheltuieli care îmbunătățesc capacitatea productivă".

Atât îndatorarea suverană, cât și cea corporativă au crescut anul trecut și vor urma o tendință ascendentă în 2025.

Doar anul trecut, banii împrumutați de pe piețe de către guverne și companii au depășit 25 de trilioane de dolari la nivel mondial, de trei ori mai mult decât în 2007. Creșterea se explică în mare măsură prin șocul crizei financiare din trecut și al pandemiei, care au zguduit activitatea și au necesitat stimulente fiscale pentru a evita o recesiune mai mare, pe lângă o înăsprire a reglementărilor bancare pentru a promova utilizarea finanțării de piață.

OCDE preconizează că emisiunea de obligațiuni suverane ale țărilor membre va atinge un record de 17 trilioane de dolari în acest an.

Costuri financiare în creștere

Datoria nu este doar mai mare, ci și mai scumpă. Deși datoria în circulație are un cost limitat, deoarece o mare parte a fost contractată în perioada ratelor dobânzilor ultra-scăzute, băncile centrale au majorat ratele și au trecut la politici restrictive pentru a opri spirala inflaționistă provocată de conflictul din Ucraina și de scurtcircuitul din lanțurile de aprovizionare. Pe măsură ce noile împrumuturi vor trebui refinanțate, costurile vor crește.

Autoritățile monetare au început, de asemenea, să se retragă de pe piețe după ce au absorbit niveluri ridicate ale datoriei în ultimii ani: în țările OCDE, participarea lor la obligațiunile suverane a scăzut cu 10 puncte procentuale între 2021 și 2024, de la 29% la 19% din datoria totală în circulație. Retragerea investitorilor instituționali înseamnă că intră mai mulți creditori sau că cei actuali achiziționează mai multă datorie, iar cifrele indică faptul că gospodăriile și investitorii străini sunt cei care acoperă acest decalaj. Participarea primilor a crescut de la 5% la 11%, iar a celor din urmă de la 29% la 34% în ultimii patru ani.

Riscul, potrivit organismului, este ca această dinamică să se rupă într-un context mai volatil. La sfârșitul anului trecut, randamentele reale pe zece ani au fost mai mari decât media 2015-2019 în aproape toate țările OCDE, iar între 2021 și 2024, factura dobânzilor măsurată ca procent din PIB a trecut deja de la cel mai scăzut nivel la cel mai ridicat din ultimele două decenii. "Creșterile plăților dobânzilor tind să fie graduale, deoarece datoria totală restantă a fost emisă și va ajunge la scadență pe parcursul a zeci de ani. Cu toate acestea, aproape 45% din datoria suverană a țărilor OCDE va ajunge la scadență în 2027", explică organismul, care invită la adoptarea unor strategii de îndatorare mai inteligente. Deși era ratelor dobânzilor ultra-scăzute a permis prioritizarea operațiunilor financiare, acum este crucial să se direcționeze creditul către proiecte care stimulează productivitatea. Cheia va fi echilibrarea nevoii de finanțare cu viabilitatea pe termen lung.

Costul tranziției climatice

"Calea către obiectivul de zero emisii nete va fi foarte diferită în funcție de faptul că sectorul public sau cel privat finanțează cea mai mare parte a investiției", avertizează OCDE. Dacă statele ar fi singurii promotori ai schimbării, rata datoriei raportată la PIB ar crește cu 25 de puncte procentuale în economiile avansate și cu până la 41 de puncte procentuale în China până în 2050. În restul piețelor emergente, creșterea ar fi de 16 puncte procentuale până în 2040.

Dacă cea mai mare parte a poverii ar reveni sectorului privat, acesta s-ar îndatora, de asemenea, în exces și ar avea nevoie ca piața obligațiunilor companiilor energetice din piețele emergente, cu excepția Chinei, să-și quadrupleze dimensiunea în mai puțin de zece ani. Dacă ratele de creștere a investițiilor publice și private în tranziția climatică se mențin în linie cu tendințele recente, economiile avansate nu vor fi aliniate cu obiectivele Acordului de la Paris până în 2041. Situația este și mai dificilă pentru piețele emergente, cu excepția Chinei, care s-ar confrunta cu un deficit cumulat de investiții de 10 trilioane de dolari pentru a îndeplini obiectivele stabilite pentru 2050.