Spre deosebire de bunurile tangibile fabricate de companiile globale, care sunt supuse taxelor vamale în comerțul internațional, întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) de înaltă tehnologie care utilizează tehnici de fabricație aditivă sau imprimare 3D își partajează fișierele digitale și software-ul pentru a-și fabrica produsele, la un cost marginal aproape zero, cu distribuitori locali din întreaga lume. Aceștia pot imprima produsele respective și le pot livra consumatorilor fără a plăti taxe vamale. Și asta schimbă totul.

Pe 2 aprilie, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, va anunța că administrația Trump va emite un “număr” tarifar reciproc pentru mai multe țări, considerat “obligația lor tarifară”, un pas suplimentar în ceea ce se profilează a fi marele război geopolitic al taxelor vamale din secolul XXI. Dar această inițiativă va eșua în cele din urmă din cauza noii și îndrăzneței revoluții tehnologice care transformă scena mondială și însăși natura comerțului și afacerilor.

În timp ce țările de pe întreaga planetă poartă un război geopolitic feroce al taxelor vamale care amenință să zdruncine economia globală, în lume se instaurează o a treia revoluție industrială rapidă, care va schimba regulile jocului și va face ca taxele vamale pentru numeroase bunuri materiale să devină învechite, cu excepții notabile precum produsele agricole, pământurile rare și produsele derivate din lemn și piatră. Este vorba despre fabricația aditivă sau imprimarea 3D. Această a treia revoluție industrială răstoarnă complet două secole de istorie, “fabricația substractivă” care a caracterizat revoluțiile industriale din secolele XIX și XX, pentru a o înlocui în secolul XXI cu “fabricația aditivă” și, astfel, a diminua forța erei geopolitice.

În întreaga lume, companiile evită taxele vamale trimițând fișiere digitale ale produselor imprimate 3D către furnizori, care apoi imprimă și distribuie produsele inteligente clienților lor, totul la un cost marginal aproape zero. Spre deosebire de bunurile tangibile, transferul de fișiere digitale cu software-ul utilizat în fabricația aditivă nu este supus taxelor vamale. Acest fapt lasă în urmă “piețele de vânzători și cumpărători” din prima și a doua revoluție industrială pentru a trece la “rețelele de furnizori și utilizatori” ale acestei noi, a treia revoluții industriale și adaugă o nouă dimensiune operațiunilor portuare convenționale. Mai mult, instalarea de centre inteligente de fabricație aditivă controlate de inteligența artificială în porturi pentru a produce proiecte imprimate 3D care apoi să fie distribuite cu camionul și pe calea ferată ar economisi timp pentru a putea transporta rapid produsele către destinatari.

Repercusiunile economice sunt enorme și de mare anvergură. Se estimează că, în 2024, costul logistic global al transportului mondial de mărfuri pe mare, aer și uscat s-a ridicat la 12,8 trilioane de dolari, adică 11,6% din PIB-ul acelui an, 110 trilioane de dolari. Aspectul pozitiv este că, dacă se evită parțial logistica maritimă, aeriană și terestră care însoțește transportul produselor tangibile în întreaga lume, se vor reduce drastic costurile comerciale și prețul de vânzare al bunurilor și serviciilor pentru o mare parte a familiei umane de pe toate continentele. De asemenea, trebuie luat în considerare factorul timp. Un raport Deloitte a relevat că, în timpul pandemiei de COVID-19, companiile care utilizau imprimarea 3D au putut “reduce termenele de livrare cu nu mai puțin de 70% față de cele care depindeau de lanțurile de aprovizionare tradiționale” la personalizarea și distribuirea produselor către clienți și consumatori. Este important și faptul că “raționalizarea porturilor” și reducerea costurilor infrastructurilor logistice de transport maritim, aerian și terestru, precum și ale depozitelor și instalațiilor portuare corespunzătoare, reduc cu până la 11% emisiile de gaze cu efect de seră.

În plus, încălzirea globală provocată de emisia de combustibili fosili a declanșat o renaturalizare a hidrosferei, cu inundații devastatoare de primăvară, secete, valuri de căldură și incendii forestiere fără precedent vara și uragane și taifunuri catastrofale toamna, care îngreunează traficul maritim, aerian și terestru în întreaga lume și deteriorează logistica și lanțurile de aprovizionare din ce în ce mai rapid, cu obstacolele consecutive pentru comerțul mondial și pericolele pentru familia noastră umană.

Cele două revoluții industriale din secolele XIX și XX s-au bazat pe modele substractive de fabricație. Fabricația substractivă elimină materialul excedentar pentru a crea produsul final, ceea ce generează un volum enorm de deșeuri și o entropie mare și costisitoare în procesul de producție. Tehnologia de fabricație aditivă a celei de-a treia revoluții industriale creează produsele strat cu strat, astfel încât obiectele fabricate aproape nu lasă deșeuri.

De exemplu, imprimarea 3D a unei case începe cu un program de calculator care dezvoltă un model digital al clădirii. Imprimanta 3D este un robot care utilizează o materie primă, cum ar fi argila, nisipul, calcarul, metacaolinul, chirpiciul, celuloza, mătasea sau deșeurile de construcții reciclate. Cu această materie primă, începe să imprime straturi pe care le toarnă în rânduri dispuse conform designului din calculator, astfel încât întreaga structură este turnată în doar 24 de ore.

Arhitectul italian Mario Cucinella a construit prin imprimare 3D prima casă din argilă obținută exclusiv din soluri argiloase locale. Imprimanta a turnat structura eco-sustenabilă în 200 de ore, iar construcția a generat foarte puține deșeuri. Cucinella a spus că scopul a fost abordarea “nevoii de locuințe durabile… și urgența globală privind locuințele, o problemă care va trebui abordată, mai ales în contextul urgențelor derivate, de exemplu, din marile migrații sau dezastrele naturale”.

Nu mai puțin important este noul model de tranzacții comerciale legat de fabricarea și distribuția produselor imprimate 3D. Cucinella își poate schimba planul de afaceri de la o “piață de vânzători și cumpărători” la o “rețea de furnizori și utilizatori” deoarece încarcă în rețea și trimite instantaneu, la un cost marginal “aproape” zero, instrucțiunile programului oriunde în lume, astfel încât dezvoltatorii locali pot imprima clădiri la momentul oportun și în funcție de necesități, plătind o taxă de licență furnizorului pentru fiecare clădire descărcată.

Fabricația aditivă în rețele globale de furnizori și utilizatori are multe avantaje suplimentare, cum ar fi eliminarea stocurilor excedentare și actualizarea continuă a liniilor de produse. Aceasta este una dintre marile schimbări care apar pe măsură ce o a treia revoluție industrială incipientă face posibilă o nouă paradigmă a relațiilor economice, trecând de la globalizare la glocalizare.

Deși tot mai multe companii din lista Fortune 500 încep să utilizeze tehnologii de imprimare 3D — printre care Airbus, Siemens, Volkswagen, Boeing, Medtronic, General Electric, Caterpillar și BASF — modelul de fabricație favorizează întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) tehnologice care participă la o rețea bogată de schimburi economice între diferite sectoare și continente și evită costurile ridicate ale transportului maritim, aerian și terestru, logistica și taxele vamale.

Construcția aditivă, imprimată 3D, se extinde în întreaga lume. De exemplu, Dubai aspiră ca, până în 2030, 25% din clădirile sale să fie construite în acest mod. Arabia Saudită a anunțat că va dedica 500 de miliarde de dolari din Fondul de Investiții Publice și de la investitori internaționali pentru proiectarea și construcția de clădiri imprimate 3D.

Turbine eoliene, panouri solare, piese auto, căști, instrumente chirurgicale, machete arhitecturale, încălțăminte, efecte vizuale și costume pentru film, instrumente, restaurarea operelor de artă, proteze, piese aerospațiale, provizii de urgență, aparate ortodontice și piese dentare și chiar ochelari: acestea sunt doar câteva dintre noile linii de produse care se fabrică deja cu tehnologie de imprimare 3D.

IMM-urile care utilizează tehnologii aditive avansate de imprimare 3D reduc enorm costurile inițiale de cercetare, achiziție și marketing asociate proiectelor de incubatoare și start-up-uri, ceea ce le permite să se extindă rapid în întreaga lume la un cost marginal aproape zero și să se reconfigureze în orice moment, evitând în același timp taxele vamale. Acest lucru le oferă un avantaj clar față de companiile multinaționale centralizate și integrate vertical, care au caracterizat primele două revoluții industriale. Pe scurt, IMM-urile tehnologice într-o economie glocală sunt mult mai agile decât marile corporații globale și se pot adapta mai rapid la schimbările derivate, în special, din perturbările legate de climă, mai ales în măsura în care afectează lanțurile de aprovizionare și logistică.

În prezent, în ultimele etape ale celei de-a doua revoluții industriale, este important de menționat că 500 de companii globale foarte centralizate reprezintă o treime din PIB-ul mondial, cu venituri care depășesc 41 trilioane de dolari și un total de mai puțin de 65 de milioane de angajați, dintr-o populație activă de 3,5 miliarde de persoane la nivel planetar. Și, în timp ce 44% din umanitate trăiește astăzi sub pragul sărăciei, cu un venit mediu zilnic de 6,85 dolari, cele mai bogate zece persoane de pe Pământ dețin, împreună, un patrimoniu de 1,9 trilioane de dolari.

Cu prăbușirea costurilor fixe și scăderea costurilor marginale în liniile de produse imprimate 3D în majoritatea sectoarelor economice, pe lângă schimbul de programe fără taxe vamale prin rețelele de furnizori și utilizatori din întreaga lume, nu este surprinzător că IMM-urile de înaltă tehnologie sunt în creștere. În Uniunea Europeană, IMM-urile constituie deja 99,8% din companiile nefinanciare, asigură 65,2% din locurile de muncă din mediul de afaceri în afara sectorului financiar și reprezintă 52% din PIB-ul total. În Statele Unite, IMM-urile constituie 99,9% din companii, angajează aproape jumătate din populația activă și contribuie cu 45% la PIB. Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă aproximativ 90% din totalul companiilor de pe planetă și contribuie substanțial la ocuparea forței de muncă și la creșterea economică, oferind peste 50% din locurile de muncă la nivel mondial.

Un sceptic ar putea susține că, pe măsură ce țările devin tot mai conștiente de schimbarea drastică de la piețele de vânzători și cumpărători la rețelele de furnizori și utilizatori și de costul marginal aproape zero implicat de partajarea fișierelor digitale într-o lume globalizată, probabil vor exista încercări de a acoperi gaura și de a aplica taxe vamale programelor software de imprimare 3D care intră în granițele lor, dar nu vor reuși mare lucru, din simplul motiv că întreprinderile mici și mijlocii sunt peste tot, piața la fel și nu există cale de întoarcere.

Deși este foarte îngrijorător faptul că geopolitica își ridică din nou capul în secolul XXI și că există dispute între diverse națiuni într-un mediu geopolitic din ce în ce mai periculos, în realitate, ceea ce trăim este sfârșitul geopoliticii care a însoțit prima și a doua revoluție industrială din secolele XIX și XX. Acum se instaurează o “guvernanță bioregională” mai glocalizată, odată cu apariția imprimării 3D și a IMM-urilor tehnologice în rețele de furnizori și utilizatori care se întrepătrund în întreaga lume.

Infrastructurile primelor două revoluții industriale, impulsionate în principal de combustibili fosili, au fost proiectate astfel încât să necesite “centralizare” și integrare verticală pentru a crea economii de scară; și au cerut investiții mari de capital financiar și angajamente geopolitice și militare mari pentru a garanta funcționarea lor neîntreruptă. Dimpotrivă, infrastructura celei de-a treia revoluții industriale este proiectată pentru a fi “distribuită”, nu centralizată, se extinde lateral în loc de vertical și are repercusiuni bioregionale.

Când Tim Berners-Lee a proiectat World Wide Web pentru ca oricine să poată partaja informații cu oricine de pe site-ul său, fără a cere permisiunea sau a plăti o taxă agenților centrali, a deschis ușa către crearea unei noi și imense oportunități economice.

Întreprinderile mici și mijlocii de înaltă tehnologie care partajează programe de imprimare 3D prin rețele și cooperative de furnizori și utilizatori sunt culminarea ideii lui Berners-Lee.

Și aceasta este concluzia. În timp ce infrastructurile primei și celei de-a doua revoluții industriale au fost concepute pentru a beneficia câțiva în detrimentul multora, într-un joc cu sumă zero, infrastructura celei de-a treia revoluții industriale este proiectată astfel încât, dacă i se permite să funcționeze conform planului, va distribui mult mai extins puterea economică și va favoriza democratizarea vieții economice.

Încercarea de a sufoca IMM-urile tehnologice cu taxe vamale va eșua în cele din urmă într-o lume din ce în ce mai distribuită și glocalizată. Revoluția a sosit deja și nu se va opri.

Jeremy Rifkin este filozof economic și autor a 23 de cărți traduse în 35 de limbi. Tocmai a publicat în principalele limbi Planeta Aqua: Regândirea căminului nostru în univers. Este unul dintre principalii creatori ai planurilor economice ale Uniunii Europene și Chinei pentru tranziția către o A Treia Revoluție Industrială care abordează schimbările climatice și a fost consilier al liderului democrat din Senatul SUA, Charles Schumer, în elaborarea Planului Național de Infrastructură. Figurează printre cei zece gânditori economici cei mai influenți menționați în sondajul mondial al The Huffington Post despre “Cele mai influente voci din lume”.

Traducere de Ana-Maria Popescu.