Întreprinzătorii cer ca majorările salariului minim să fie transferate în contractele cu Administrația Publică

În fața fiecărei propuneri a Guvernului de a majora salariul minim – aflat acum la 1.184 de euro lunar în 14 plăți (16.576 de euro brut anual) – întreprinzătorii se crispează și apar revendicări recurente și infructuoase, precum aceea ca, odată stabilit noul cuantum, acesta să fie transferat și în diferitele contracte pe care Administrația Publică le are semnate cu diferite companii. Adică, să se actualizeze prețul contractului cu fiecare nouă majorare salarială, astfel încât companiile să nu-și vadă reduse marjele, ceea ce se numește indexare. Și pentru a da această bătălie, întreprinzătorii doresc să aibă sprijinul Ministerului Muncii, cu care în prezent există o negociere pentru transpunerea normativelor europene privind salariul minim în legislația spaniolă. Unele surse patronale asigură că așteaptă o propunere din partea departamentului condus de Yolanda Díaz, dar în minister se temperează aceste așteptări: nu confirmă niciun angajament în acest sens, deși admit că sunt favorabili. Surse sindicale la curent cu discuțiile din cadrul negocierii colective indică faptul că nu există nicio propunere concretă, deși se arată favorabile.

În fața îmbunătățirii remunerației pe care o presupun majorările salariului minim interprofesional (SMI) pentru cele 2,4 milioane de persoane care îl încasează și a efectului de ricoșeu asupra grilelor salariale ale companiilor, companiile opun de obicei alte motive. Creșterea costurilor pe care o presupune pentru sectoare foarte intensive în forță de muncă, cum ar fi cel agroalimentar, și pierderea de venituri pentru acele companii (unele dintre ele IMM-uri) care oferă serviciile lor sectorului public compun arcul argumentativ pe care întreprinzătorii îl plasează de cealaltă parte a mesei de fiecare dată când Ministerul Muncii și sindicatele abordează o nouă majorare a pragului salarial.

Alături de această paletă de alerte apar și altele, cum ar fi faptul că Guvernul este cel care are puterea unică și absolută de a determina cuantumul SMI, astfel încât nu există o negociere colectivă posibilă în această materie. Sau că, atunci când Executivul adoptă rolul de angajator – așa cum se întâmplă în cazul acestor contracte de servicii cu companii de curățenie, securitate sau întreținere, printre altele – nu aplică majorările salariale pe care le cere de la restul companiilor. «Important este ce se întâmplă cu foarte multe companii mici care au contractele lor legate de Administrația Publică, care te obligă să majorezi salariile și, cu toate acestea, nu respectă această parte pentru a compensa problema», a denunțat liderul patronatului, Antonio Garamendi, în timpul întâlnirilor premergătoare anterioarei majorări. În Ministerul Muncii, deși s-au arătat în mod repetat favorabili indexării, la fel ca sindicatul UGT, insistă asupra faptului că nu au ultimul cuvânt. Și fac trimitere la declarațiile făcute de secretarul de stat pentru Muncă, Joaquín Pérez Rey, în cadrul negocierii care abordează transpunerea Directivei Europene privind Salariile Minime. Potrivit lui Pérez Rey, în această întâlnire s-a marcat doar «perimetrul negocierii» și nu s-a adoptat nicio «poziție materială de fond» cu privire la nicio chestiune. «Prefer să păstrez discreție cu privire la ceea ce vom negocia», a subliniat numărul doi din minister. Dincolo de faptul că Ministerul Muncii, sindicatele și întreprinzătorii vâslesc împreună în aceeași direcție, puterea finală pentru ca indexarea să fie aprobată necesită aprobarea Ministerului de Finanțe, care în situații anterioare a frânat-o brusc. Consultați cu privire la posibilitatea existenței unei excepții în această ocazie, din departamentul condus de María Jesús Montero se menționează că nu au primit nicio propunere în această direcție. Dacă recunoașterea ar merge mai departe, pe lângă satisfacerea (în parte) a unei revendicări istorice a întreprinzătorilor în materie – principala fiind aceea de a stabili diferite SMI în funcție de fiecare comunitate autonomă – ar presupune și o ușurare pentru acele întreprinderi mici și mijlocii care au contracte cu corporații mari, potrivit patronilor. Ceea ce nu se întâmplă în situația actuală și care crește tensiunea asupra multor dintre aceste firme de dimensiuni mai mici. Datele aproximative pe care le gestionează atât CEOE, cât și sindicatele estimează că există un interval cuprins între 300.000 și 500.000 de lucrători în contracte publice care au salarii legate direct de SMI.

Fără absorbții Legătura pragului salarial cu acest tip de contracte capătă o relevanță specială într-un moment în care cifra trebuie să se alinieze progresiv cu 60% din salariul mediu în Spania, așa cum este prevăzut în Carta Socială Europeană pe care Guvernul a semnat-o. Sindicate precum UGT denunță faptul că acest obiectiv încă nu a fost îndeplinit. În plus, susținătorii săi apără faptul că indexarea ar întrerupe practica pe care o desfășoară multe companii de a absorbi creșterile SMI – care a crescut cu 58% din 2018 – în alte concepte salariale. Și ar evita ca multe companii multiservicii (care oferă o gamă largă de sarcini) să mențină o schemă de concurență bazată pe devalorizarea salarială. Pe de altă parte, dacă aceste majorări ar fi asumate de stat, toate contractele pe care le are în prezent s-ar scumpi, crescând cheltuielile publice și mărind partida destinată contractării.