Statul italian, prin intermediul serviciului poștal de stat Poste Italiane, a preluat din nou controlul asupra Telecom Italia (TIM) după ce a atins aproape 25% din capital, depășind Vivendi ca cel mai mare investitor al companiei de telefonie și punând capăt prezenței de un deceniu a conglomeratului media francez în compania italiană.

Mișcarea guvernului italian confirmă valul de etatizare care s-a impus în sectorul telecomunicațiilor european, unde vechile monopoluri telefonice, cu singura excepție a britanicei BT, rămân sau au revenit sub controlul statului, în ciuda aparenței lor formale de companii privatizate. Acest lucru pune sub semnul întrebării solicitarea formală pe care aceste mari operatoare au adresat-o recent Bruxelles-ului pentru relaxarea normelor de concurență și permiterea fuziunilor transfrontaliere, cu scopul de a crea mari campioni europeni capabili să facă față giganților din Statele Unite sau China.

Poste Italiane, care deținea până acum aproximativ 10% din Telecom Italia, a cumpărat o participație suplimentară de 15% de la Vivendi pentru 684 de milioane de euro (la 0,2975 euro pe acțiune), conform comunicatului transmis de organismul poștal Bursei de Valori în acest weekend. Acordul permite Poste Italiane să rămână sub pragul care ar obliga-o să lanseze o ofertă publică de preluare (OPA) obligatorie conform legislației italiene. Finalizarea tranzacției este prevăzută pentru prima jumătate a acestui an.

Operațiunea răspunde obiectivului executivului condus de Meloni de a menține controlul statului asupra industriilor strategice, precum telecomunicațiile sau energia. Poste Italiane este controlată de Cassa Depositi e Prestiti și Ministerul Finanțelor. „Tranzacția reprezintă o investiție strategică pentru Poste Italiane, realizată cu obiectivul de a juca rolul de acționar industrial pe termen lung, generând sinergii între Poste Italiane și Telecom Italia”, a declarat Poste.

Telecom Italia se confrunta cu un grad ridicat de îndatorare, ceea ce a forțat-o în 2024 să își vândă rețeaua de telefonie fixă fondului KKR pentru 22 de miliarde de euro. Totuși, această reducere a pasivelor a plasat-o în vizorul investitorilor privați, precum fondurile de investiții, datorită valorii sale atractive pe bursă, motiv pentru care guvernul italian a decis să reacționeze în fața unei posibile OPA. Premierul Giorgia Meloni a susținut luna trecută un schimb de participații care a permis Poste Italiane să preia o participație de 9,8% în Telecom Italia de la creditorul de stat Cassa Depositi e Prestiti (CDP). Instituția financiară, la rândul său, a primit participația de 3,8% a Poste în Nexi, specialist în plăți.

De la venirea la putere în 2022, guvernul naționalist al lui Meloni a supravegheat îndeaproape companiile considerate „campioni naționali”. Această idee s-a tradus în eforturi de a descuraja achizițiile străine de active italiene, fie prin mobilizarea investitorilor locali, fie prin recurgerea la dreptul de veto („golden power”), care permite statului să blocheze achizițiile de active strategice în anumite cazuri.

Administrația consideră Poste Italiane o potrivire naturală pentru Telecom Italia, având în vedere că operatorul poștal gestionează deja cel mai mare operator mobil virtual din țară. Pe lângă activitățile sale tradiționale de gestionare a serviciului poștal italian și oferirea de conturi de economii, Poste s-a diversificat în sectoarele energiei, asigurărilor și telecomunicațiilor. Are aproximativ 120.000 de angajați și aproximativ 13.000 de sedii în toată țara. Anul trecut, Poste a înregistrat vânzări de 12,6 miliarde de euro și un profit net de peste 2 miliarde de euro.

Pe de altă parte, pentru Vivendi, sfârșitul aventurii sale italiene a însemnat pierderi de peste 3 miliarde de euro. Debarcarea a început în 2014 cu un schimb de participații în Brazilia cu Telefónica, care ajunsese să controleze aproape 24% din operatorul italian și care a suferit, de asemenea, pierderi de peste 1,2 miliarde de euro. După ce a cedat 15%, consorțiul lui Vincent Bolloré păstrează 2,51% din capitalul ordinar al TIM. În același timp, Poste Italiane depășește 24% și a clarificat că nu își va mări participația pentru a evita pragul care ar impune lansarea unei OPA.

Controlul de stat

Operațiunea italiană seamănă mult cu achiziționarea de către Societatea Statală de Participații Industriale (SEPI) din Spania, în mai 2024, a 10% din capitalul social al Telefónica pentru 2,284 miliarde de euro, devenind astfel primul său acționar și inversând privatizarea completă a operatorului, realizată în 1997.

Dar nici Telefónica, nici TIM nu sunt singurele mari companii telecom europene sub tutelă statală. Deutsche Telekom este majoritar în mâini publice, cu 27,8% din capital; statul francez controlează Orange, cu o participație de 23%; în Elveția, ponderea statului în Swisscom este de 51%; în Austria, statul deține 28,4% din Telekom Austria; în Belgia, statul deține aproape 54% din Proximus, fosta Belgacom. În țările nordice, intervenția guvernamentală este și mai extinsă. În Suedia, de exemplu, statul suedez deține 40% din Telia; compania norvegiană Telenor este deținută în proporție de 54% de Ministerul Industriei și Comerțului; iar Finlanda, la rândul său, deține 10% din Elisa OYJ prin Solidium, un fond de investiții de stat.

Prezența majoritară a statelor în capitalul principalelor companii telecom europene, cu controlul indirect consecutiv asupra managementului – sau cel puțin asupra deciziilor importante, cum ar fi operațiunile corporative – de către guvernele respective, contrastează cu solicitarea în cor a principalilor directori ai acestor operatori semi-statali ca Uniunea Europeană să relaxeze normele stricte de concurență și să permită marile fuziuni transfrontaliere în sector.

O cerere care a devenit evidentă la ultimul Mobile World Congress (MWC) desfășurat în martie trecut la Barcelona. La eveniment, managerii de top ai principalilor operatori europeni (Orange, Deutsche Telekom și Telefónica, printre alții) s-au plâns de fragmentarea pieței telecomunicațiilor din UE, în contrast cu concentrarea din Statele Unite și China, unde trei sau patru mari companii telefonice domină piața, și au acuzat Bruxelles-ul pentru această atomizare din cauza legislației sale riguroase.

Un discurs adoptat de noul președinte al Telefónica, Marc Murtra, care a profitat de debutul său la congresul mondial de telefonie mobilă pentru a cere ca Europa să aibă „un mare campion al telecomunicațiilor”. „Comisia Europeană, statele membre europene, autoritățile de reglementare și alții trebuie să își adapteze reglementările și obiectivele pentru a permite consolidarea tehnologică și a telecomunicațiilor […]. Este timpul companiilor europene. Trebuie să fim conștienți că fragmentarea excesivă a telecomunicațiilor europene, reglementarea excesivă și rentabilitatea insuficientă a sectorului au tras Europa înapoi, rămânând în urmă din punct de vedere tehnologic”, a declarat Murtra în intervenția sa la MWC. Chiar luni, noul CEO al Telefónica, Emilio Gayo, a confirmat că grupul va studia „orice opțiune care ni se prezintă” de consolidare a afacerilor în Spania, Regatul Unit sau Germania.

Cu toate acestea, nici președintele Telefónica, nici omologii săi din marile companii europene nu au clarificat în intervențiile lor dacă, în cazul în care Bruxelles-ul ar decide să elimine obstacolele din calea fuziunilor transfrontaliere, cum s-ar evita scuturile anti-OPA cu care guvernele au blindat aceste companii și cum s-ar soluționa problema participației statale în companiile fuzionate. Adică, dacă Telefónica ar dori să fuzioneze cu Orange sau cu Deutsche Telekom pentru a crea o companie comparabilă ca mărime cu giganții americani (AT&T, Verizon și T-Mobile) sau chinezi (China Mobile, China Unicom și China Telecom), obstacolul principal ar fi obținerea unui acord între guvernele acestor țări pentru a duce la bun sfârșit operațiunea, în chestiuni atât de importante precum structura controlului capitalului sau desemnarea echipei de management. Condițiile pe care Comisia Europeană le-ar impune ulterior ar fi doar o dificultate suplimentară.

De aceea, unii analiști comentează că, în realitate, în spatele acestor declarații se ascunde o anumită atitudine pro-europeană de fațadă și, de fapt, pretenția vechilor monopoluri ca autoritățile de concurență să fie mai îngăduitoare cu fuziunile din aceeași țară și mai puțin cu uniunile între lideri din state diferite. Adică, să fie receptive la operațiuni precum uniunea dintre Orange și MásMóvil, care a dat naștere MasOrange, dar cu impunerea unor condiții stricte (remedies). Sau să permită ca Digi să fie achiziționată de Telefónica.