Oferta publică de achiziție (OPA) a BBVA asupra Banco Sabadell, dacă se va consuma, ar putea face iluzorie pretenția președintelui Generalitat (guvernului catalan), Salvador Illa, ca această regiune să atingă pe termen mediu leadershipul economic al Spaniei. Dacă oferta prosperă, proiectul lui Illa de a pune Catalonia în fruntea economiei spaniole în următorii ani va fi implicit descalificat de acționarii singurei mari bănci cu sediul în Catalonia.

Programul lui Illa, denumit "Catalonia Conduce" (unde a anunțat investiții de 18,5 miliarde de euro până în 2030 pentru ca Catalonia să-și recâștige leadershipul economic în Spania), vorbește despre o clasificare pe comunități autonome, în care acum un deceniu a fost depășită de Madrid. Dar nu este deloc clar că această clasificare exprimă și leadershipul real. În ultimele decenii, Catalonia nu a pierdut doar poziții. Transformările economice accelerate din ultima jumătate de secol au provocat schimbări foarte substanțiale în situația relativă a Cataloniei în contextul spaniol.

Spania nu mai este economia agrară cu focare industriale în Catalonia, Țara Bascilor și Asturias. Madrid nu mai este doar capitala politică și administrativă, ci este, de asemenea, un centru financiar, industrial și comercial internațional puternic. Modernizarea economică a Spaniei, care a fost unul dintre obiectivele istorice ale catalanismului, a avut loc deja. Aceasta este noua realitate, care a generat o economie puternică. Deși persistă inegalități sociale și regionale semnificative, creșterea generală a repoziționat toate părțile. În diferitele sale faze și cu protagoniști politici diferiți, Catalonia a împins eficient în această direcție, dar nu a condus procesul. Nu mai este adevărat că Catalonia și Țara Bascilor sunt singurele mari centre industriale. De multe decenii, există mari fabrici de automobile și în Zaragoza, Madrid, Galicia, Castilia, Valencia, Navarra, pentru a cita doar un sector.

Factorii politici influențează puternic deciziile economice importante, iar bătălia pentru absorbția Banco de Sabadell amintește de alta petrecută în 2005. La acea vreme, o operațiune similară viza compania energetică Endesa și, dacă ar fi prosperat, ar fi făcut din aceasta liderul energetic în Spania. Operațiunea a eșuat din cauza opoziției puternice a mediilor economice și politice din Madrid, conduse deschis de Partidul Popular (PP). Președinta regională de atunci, Esperanza Aguirre, a lansat sloganul "mai degrabă germană decât catalană", care rezuma foarte sintetic contextul politic al acelei bătălii.

Și în anturajul președintelui Generalitat de atunci, Pasqual Maragall, se povestea despre aceasta. Într-unul dintre meandrele negocierii reformei Statutului de Autonomie, președintele guvernului spaniol, José Luis Rodríguez Zapatero, i-a recunoscut lui Maragall că "Statutul și Endesa deodată, nu va fi posibil". Chestiunea de fond era, tocmai, respingerea pe care o stârnea în Madrid leadershipul economic al Cataloniei. Președintele guvernului se considera suficient de puternic pentru a impune dreptei spaniole îmbunătățirea autoguvernării Cataloniei, dar nu și un leadership catalan în sectorul energetic spaniol. Finalul este cunoscut și foarte ilustrativ: Endesa a ajuns proprietate a statului italian. Zapatero și Maragall au obținut Statutul în 2006, dar în 2010 PP l-a anulat și el la Tribunalul Constituțional. Din praful acelor ani (2005 și 2015), s-au născut tensiunile din 2017.

Acum, ceea ce este în joc sunt condițiile pentru [economic] leadership.