În câteva cuvinte
Studiul AQU din Catalonia relevă că, deși inserția profesională pentru aceeași specializare este similară indiferent de clasa socială, studenții din medii favorizate aleg preponderent domenii mai prestigioase și bine plătite (Medicină, Inginerie), în timp ce cei din medii defavorizate se îndreaptă spre domenii precum Asistența Socială. Acest fenomen de „stratificare orizontală” perpetuează inegalitățile. Accesul dificil la universitate și costurile asociate sunt bariere majore, de aceea se propun burse-salariu pentru a sprijini studenții din clasele inferioare și a îmbunătăți rolul universității ca „ascensor social”.
„Deși ascensorul social funcționează, nu urcă la aceleași etaje, iar acest lucru provoacă o perpetuare a diferențelor sociale”. Astfel a rezumat Francesc Xavier Grau, președintele Agenției pentru Calitatea Sistemului Universitar din Catalonia (AQU), paradoxul cu care se confruntă sistemul universitar catalan: absolvenții aceleiași specializări au o inserție similară pe piața muncii, indiferent de originea lor socială; cu toate acestea, studenții din clasele sociale superioare optează pentru cariere mai solicitante, mai bine plătite și mai calificate.
Acest lucru este reflectat de studiul „Echitatea în inserția profesională a absolvenților”, realizat de AQU pe baza unui sondaj din 2023 la care au participat 21.000 de absolvenți ai universităților publice și private cu predare față în față, pentru a studia diferențele în inserția profesională la trei ani de la absolvire.
Una dintre cele mai revelatoare date ale studiului este că Medicina, Stomatologia și multe inginerii atrag mai mulți studenți din clasa superioară (cu părinți cu studii superioare și profesii înalt calificate). Concret, din 10 studenți la Medicină, șase provin din clasa superioară, trei din clasa de mijloc și unul din clasa inferioară (părinți cu studii primare sau medii și locuri de muncă mai puțin calificate).
La polul opus, domeniul cel mai echitabil este Intervenția socială (cu specializări precum Educație socială sau Asistență socială), cu o treime de studenți din fiecare strat social – și cel care concentrează cei mai mulți studenți din clasa inferioară –, urmat de alte specializări precum Educația preșcolară și primară și Limbile și literaturile.
Acest fenomen este cunoscut tehnic sub numele de „stratificare orizontală”, care indică faptul că originea socială a studentului determină ce carieră va alege. Astfel, cei dintr-un context mai favorizat pot opta mai ușor pentru specializări cu o mai bună inserție profesională, cu note de admitere mai mari și de o durată mai lungă, deoarece își pot permite să studieze mai mulți ani. „Existența stratificării sociale implică riscul menținerii diferențelor de clasă, iar pe măsură ce se va progresa [pentru a o elimina], se va îmbunătăți ascensorul social”, afirmă Grau.
Dar unul dintre marile obstacole care împiedică echitatea se află în accesul la universitate, un punct pe care raportul nu îl evaluează, fiind o situație extrauniversitară. „Sistemul educațional are deja filtrele sale, iar cei din clasa superioară au mai multe șanse să studieze la liceu și să ajungă la universitate”, subliniază responsabilii studiului.
Pentru a depăși această barieră, rectorii solicită de mult timp crearea de burse-salariu, pentru a acoperi nu doar costul taxei de școlarizare, ci și pentru a compensa anii în care studentul se va dedica studiilor și nu va munci pentru a aduce venituri în gospodăria sa modestă. „Nu toate clasele sociale acced la universitate. Ne confruntăm cu o scădere demografică și, dacă nu luăm măsuri pentru ca clasele defavorizate să acceadă la universitate, vom vedea o scădere a numărului de studenți”, a reclamat Daniel Crespo, rectorul Universității Politehnice, în timpul prezentării raportului.
Inserție egală, dar puncte de plecare diferite
Raportul AQU explică faptul că inserția profesională a absolvenților nu depinde de originea socială a studentului, ci de tipul specializării. „Doi studenți de origini diferite care studiază aceeași specializare vor avea o inserție similară”, a asigurat Josep Lluís Mateos, coordonatorul studiului. Un alt punct subliniat de raport este că, dacă se compară salariile absolvenților, cifrele sunt foarte asemănătoare, cu o diferență de abia 200 de euro între cei din clasa superioară și cea inferioară. „Problema este că cei din clasa superioară urmează specializări cu inserție profesională ridicată, iar cei din clasa inferioară, specializări cu inserție scăzută”, a insistat Mateos.
Cu toate acestea, studiul evidențiază modul în care universitatea continuă să funcționeze ca un ascensor social. Acest lucru este demonstrat de faptul că mulți absolvenți au obținut locuri de muncă mai bune decât cele ale părinților lor: 75% dintre absolvenți ocupă posturi de tehnicieni superiori, în timp ce doar o treime dintre părinți au locuri de muncă la acest nivel. „Acest lucru subliniază importanța ca universitatea să lucreze pentru echitate și să funcționeze ca ascensor social, într-o lume în care, precum în Statele Unite, există tendințe în sens contrar. Universitatea nu poate fi văzută ca un spațiu de elită, deoarece alimentează populismul și atitudini periculoase”, a concluzionat Grau.
