În Spania a fost reluată dezbaterea privind calendarul de închidere a centralelor nucleare. În ciuda unui plan convenit în 2019 între guvern și sector, proprietarii centralelor solicită de ceva timp revizuirea termenelor. Aceste pretenții, susținute de cererile de reducere a impozitelor și taxelor, adaugă o întrebare suplimentară la oportunitatea strategică de a menține generația nucleară dincolo de termenul prevăzut: cine ar suporta costul prelungirii?

Nu există o cifră oficială publică privind costul extinderii duratei de viață a celor șapte reactoare operaționale. Conform planului agreat în 2019, acestea ar trebui să fie închise etapizat. Inginerul nuclear Fran Ramírez subliniază că "investițiile care garantează operarea sigură pe termen lung depind de fiecare centrală și trebuie plătite de companii. Nici cetățenii nu le vor plăti, nici sumele nu sunt exagerat de mari față de cele obișnuite", precizează el.

Și în domeniul rentabilității economice, singura referință este cea oferită de companiile însele, deoarece nu este o afacere reglementată. Acestea estimează costul generării unui megawatt-oră (MWh) nuclear la 45 de euro, depășind 60 de euro dacă se includ costurile și sarcini fiscale, o cifră pe care sectorul a considerat-o ca posibilă referință pentru stabilirea unei retribuții fixe.

Industria atomică, condusă de lobby-ul Foro Nuclear și având ca actori principali companii precum Iberdrola și Endesa, susține de mult timp că sarcinile pe care le suportă fac afacerea neviabilă. Președintele Foro Nuclear, Ignacio Araluce, afirmă: "Impozitarea centralelor nucleare este extrem de ridicată și nu este comparabilă cu nicio altă tehnologie, pe lângă taxa pe care trebuie să o plătim către Enresa [compania publică ce gestionează deșeurile nucleare], care a crescut cu 20% în 2019. Nu cerem cadouri, vrem să ni se scadă taxele". Araluce argumentează, de asemenea, că situația geopolitică s-a schimbat drastic din 2019 și că obiectivele de stocare avansează mai lent decât era prevăzut. "În această situație, calendarul de închidere nu ar merita o reconsiderare?", întreabă el.

Centralele nucleare sunt impozitate cu taxe specifice statale și regionale. De asemenea, ca parte a afacerii lor, suportă costurile gestionării deșeurilor și viitoarei dezafectări a centralelor, sarcini încredințate companiei publice Enresa. În acest ultim caz există un orizont mai clar: Ministerul Tranziției Ecologice estimează investiția la peste 20 de miliarde de euro între 2024 și 2100. Costul a crescut cu 30% după ce a fost abandonată ideea unui depozit unic centralizat pentru deșeurile atomice, deoarece nicio comunitate nu dorește să găzduiască un depozit atât de mare.

Prelungirea vieții centralelor ar impacta și taxa Enresa, care s-ar redistribui pe mai mulți ani, deoarece se calculează în funcție de energia generată și anii prevăzuți de funcționare. Diego Rodríguez, cercetător la Fedea, explică: "Este ca o ipotecă. Dacă centralele sunt active mai mulți ani, taxa pe unitate scade automat". El adaugă că efectul total asupra costurilor de dezafectare și gestionare a deșeurilor ar fi redus, deoarece majoritatea acestora sunt fixe.

Natalia Fabra, profesor de Economie la Universitatea Carlos III din Madrid, susține că discuția este prematură deoarece "ultimele centrale nu se vor închide decât peste zece ani". Dar crede că această discuție maschează o altă problemă: pierderea competitivității energiei nucleare în fața avansului energiei regenerabile. Tehnologiile curate reprezintă deja mai mult de jumătate din electricitatea generată (față de 20% din nuclear) și sunt mai ieftine. "Regenerabilele sunt mai competitive și deplasează energia nucleară, care s-ar putea să nu fie dispusă să continue operarea dacă nu i se garantează o retribuție fixă peste piață", argumentează ea.

Energiile verzi au avut o desfășurare spectaculoasă în ultimii ani. Prețul lor pentru a fi rentabile se situează în jurul valorii de 25-35 de euro pe MWh fără sarcini (în principal, impozitul pe producție plătit de toate sursele), rezumă Carlos Martín, responsabil cu operațiunile la firma de consultanță energetică Enerjoin. În plus, nu generează deșeuri sau dioxid de carbon. Au, însă, o provocare legată de stocare.

Planul Național Integrat de Energie și Climă (PNIEC) stabilește ca stocarea să crească de la actualele 3,3 GW la peste 22 GW până în 2030. Ponderea mai mare a regenerabilelor în generare ar trebui să reducă factura la electricitate pentru gospodării, dar cât de mult va depinde de evoluția structurii pieței. "Planul va fi îndeplinit, dar între timp va fi nevoie de un acompaniament. Dacă nu este nuclear, va fi gaz, care este mai scump și poluant", consideră Martín. Această afirmație este valabilă la prețurile actuale ale gazului și în contextul ultimilor ani, deși generarea pe cicluri combinate nu este întotdeauna mai costisitoare, influențând și alți factori.

Ciclurile combinate au, de asemenea, ca revers o dependență mai mare de exterior și de fluctuațiile pieței. Din acest motiv, Joaquín Giráldez, partener la firma de consultanță specializată în piața electrică Ingebau, afirmă că ar "cumpăra cu ochii închiși" energie nucleară la un cost fix de 60 de euro. "Nu știu dacă este mult sau puțin. Deși contractele futures pe energie se apropie de aceste niveluri pentru 2026, se poate întâmpla orice", precizează el.

"Ar putea părea un șantaj: ori mă plătești peste piață, ori închid reactorul și ard gaz, pe care, de altfel, îl vând aceleași companii", replică Fabra, care amintește că în timpul ultimei Săptămâni Mari, cu prețuri foarte mici pe piața electrică, cinci reactoare au fost oprite. "Revizuirea calendarului acum nu are sens; se pot întâmpla multe lucruri de aici în 10 ani", adaugă ea.

José Donoso, directorul Uniunii Spaniole Fotovoltaice (UNEF), recunoaște că stocarea energiei provenite din surse regenerabile necesită un impuls, dar în același timp "nu există motive pentru care obiectivele din 2030 nu ar putea fi îndeplinite". El consideră prioritară simplificarea condițiilor administrative și tehnice, deoarece apetitul investițional există: "Avem un avantaj competitiv într-un sector cheie. Există interes și companii dispuse să facă investiții, dar trebuie să li se ofere siguranță".