A trecut mult timp de când Carlos Tavares a preluat conducerea PSA

A trecut mult timp de când Carlos Tavares a preluat conducerea PSA, în 2014. Atunci, PSA, proprietarul a două mărci franceze istorice precum Peugeot și Citroën, pierduse peste 7,3 miliarde de euro între 2012 și 2013. Compania, care era un dezastru financiar, a realizat o majorare de capital de 3 miliarde pentru a permite intrarea în acționariat a chinezilor de la Dongfeng, care aveau aceeași pondere ca statul francez și familia Peugeot: fiecare 14%. Noul acționariat a mizat pe un portughez venit de la Renault, Carlos Tavares, un elev eminent al unei legende a lumii afacerilor auto, Carlos Ghosn, care în acei ani conducea Alianța Renault-Nissan-Mitsubishi și care, mai târziu, avea să protagonizeze o evadare spectaculoasă din Japonia, ascuns într-o cutie de instrumente muzicale.

Tavares nu a sfârșit la fel de rău ca fostul său șef de la Renault, ci a avut un mandat lung și, după toate aparențele, strălucit: a transformat o companie care era o gaură neagră de bani într-o companie solvabilă după o reducere drastică a cheltuielilor și o concentrare pe sinergii; a cumpărat Opel de la General Motors; a condus fuziunea PSA cu Fiat-Chrysler pentru a crea una dintre cele mai mari companii auto din lume, după Toyota și Volkswagen; și a surprins sectorul și investitorii cu rezultate strălucitoare, cu un profit record de 18,625 miliarde în 2023.

Cu toate acestea, pe parcurs, Tavares și-a făcut câțiva dușmani, începând cu rețeaua de furnizori, pe care a forțat-o să reducă costurile. Surse din sector evidențiază în special scandalul motoarelor PureTech, care se defectau din cauza unui consum excesiv de ulei și a degradării curelei de distribuție, ceea ce a costat Stellantis un proces colectiv. Tavares s-a confruntat, de asemenea, cu guvernul francez – care dorea să păstreze platforma de producție de mașini electrice mici, STLA Small, pe care Tavares a dat-o Spaniei din motive de costuri –, cu statul italian – din cauza golirii constante a fabricilor sale – și cu sectorul auto european în general – Stellantis a părăsit patronatul ACEA, la care s-a întors imediat după demiterea lui Tavares. Toate acestea i-au supărat pe acționari, cu Agnelli fiind principalii deținători de titluri Stellantis, cu 14,87% din companie, iar Tavares a părăsit compania pe 1 decembrie.

Compania auto a rămas fără lider în cel mai rău moment, semnând un an 2024 oribil, cu o scădere a profitului de 70%, cu mărcile chinezești câștigând teren și chiar înainte ca Donald Trump să pună lumea cu susul în jos cu războiul său comercial sinucigaș. «Incertitudinea generată de războiul tarifar afectează semnificativ Stellantis, care, ca o companie special dependentă de piața americană, o face deosebit de vulnerabilă (...) Stellantis are producție în afara SUA și, din 2 aprilie, țara implementează un tarif de 25% permanent și general pentru importurile de automobile și anumite componente», amintește Sonia Álvarez, director fiscal al firmei de consultanță Ayming, care dă ca exemplu unele dintre mărcile sale precum Alfa Romeo sau Maserati care produc în afara SUA.

Compania a pierdut mai mult de 65% din valoare în ultimele douăsprezece luni și are o scădere de 35% până în prezent în 2025 – mai mult de 28% de la anunțul tarifelor auto. Printre problemele sale, pe lângă excesul de stoc pe piața americană, care i-a afectat vânzările acolo anul trecut – au scăzut și în primul trimestru al acestui an –, există o suprapunere clară a mărcilor sale, indică surse din industria auto, cu firme precum Fiat, Opel, Peugeot sau Citroën concurând între ele. Chiar și Tavares a amenințat cu închiderea mărcilor care nu aduc profit grupului.

De la plecarea portughezului, moștenitorul Agnelli, John Elkann, a fost cel care s-a ocupat de conducerea companiei, care și-a acordat tot acest semestru pentru a alege un nou lider. Cu toate acestea, Stellantis nu a așteptat să aibă noul său director executiv și a luat decizii importante în ultimele luni. Printre acestea se numără o investiție de 2 miliarde în Italia; alocarea către Spania a unei fabrici de baterii în Zaragoza, în colaborare cu chinezii de la CATL, într-un proiect de 4,1 miliarde; înlocuirea Lindei Jackson cu Alain Favey la conducerea Peugeot; numirea lui Florian Huettl ca nou director general al grupului în Germania sau revenirea Stellantis la ACEA, cu care Tavares se confruntase public.

În aceste luni, au ieșit la iveală mai mulți candidați, toți bărbați, pentru a-l înlocui pe Tavares. Primul care a sunat puternic a fost Luca de Meo, italianul care a reînviat Renault și anterior a dat Seat cheia succesului său actual, Cupra. Astăzi pare un nume exclus, foarte concentrat pe viitorul companiei franceze. A sunat și Jean-Philippe Imparato, care a fost ridicat ca director executiv al Stellantis pentru Europa, dar care s-a auto-exclus ca înlocuitor al portughezului. La Tribuna de Automoción a raportat, de asemenea, săptămâna aceasta negocieri între Stellantis și Wayne Griffiths, care a părăsit recent conducerea Seat și Cupra. Reuters, la rândul său, a raportat că producătorul auto are deja o listă de cinci candidați și că decizia va fi luată în curând.

Între timp, plecarea lui Tavares continuă să aibă repercusiuni la Stellantis: în această lună, 67% dintre acționari au votat în favoarea unui raport care includea salariul și o compensație pentru directorul portughez de 23,1 milioane de euro. Consilieri de vot precum compania Proxinvest au subliniat, în declarații preluate de Reuters, că «este inacceptabil să se acorde o compensație pentru concediere unui director care a dus compania la eșec».