În câteva cuvinte
Administrația Trump intenționează să impună noi tarife vamale complexe, numite «Ziua Eliberării», pentru a corecta dezechilibrele comerciale percepute. Această politică, caracterizată prin obiective neclare și tactici diverse (inclusiv tarife reciproce, generale și secundare), riscă să provoace represalii, negocieri îndelungate și să perpetueze incertitudinea în comerțul global, afectând relațiile SUA cu parteneri cheie precum UE, China și India.
Donald Trump o numește «Ziua Eliberării». Președintele SUA afirmă că posibilele tarife vamale aplicate importurilor americane de trilioane de dolari, pe care este posibil să le dezvăluie, vor marca momentul în care partenerii comerciali vor înceta să profite de țara sa. În realitate, decizia ar putea declanșa o serie de represalii și negocieri care se vor prelungi ani de zile. Devotamentul lui Trump pentru utilizarea tarifelor ca armă împotriva unei game largi de probleme și adversari ai SUA înseamnă că incertitudinea comercială a venit pentru a rămâne.
Tarifele, menite să contracareze presupusele dezechilibre comerciale cu alte țări, fac parte dintr-un val de măsuri lansate de Trump de la preluarea mandatului. Administrația sa analizează, de asemenea, restricții comerciale pentru diverse produse, de la farmaceutice la semiconductori, similare taxei de 25% asupra importurilor de automobile și piese auto anunțate recent. Între timp, o amenințare recentă de a pedepsi țările care cumpără petrol venezuelean arată că Trump consideră taxele vamale o armă polivalentă ce poate viza aproape orice țintă.
Să începem cu tarifele reciproce. Ideea ca Statele Unite să egaleze taxele mai mari pe care alte țări le aplică exporturilor sale pare simplă. În realitate, este complicată. Nomenclatorul tarifar al SUA are aproximativ 12.500 de poziții distincte și se aplică comerțului cu aproape 200 de țări. Aceasta înseamnă milioane de relații bilaterale, fiecare necesitând, teoretic, un tarif reciproc personalizat. Pe lângă complexitate, această abordare probabil nu ar avea un impact major. Economiștii de la UBS estimează că, dacă SUA ar majora taxele la nivelul celor percepute de alte țări, tariful său mediu ponderat în funcție de comerțul internațional ar crește cu doar 1,65 puncte procentuale: în 2023, cifra globală era de 2,2%, conform Organizației Mondiale a Comerțului.
Dar Casa Albă este nemulțumită de mai mult decât niște tarife inechitabile. A semnalat existența unei lungi liste de factori care, susține ea, împiedică fluxul produselor americane către alte țări, de la subvenții guvernamentale la măsuri sanitare și chiar taxe pe valoarea adăugată. Luându-le în considerare la calculul taxelor reciproce, Administrația poate justifica aproape orice taxă vamală.
Încă nu este clar cum va funcționa totul. O opțiune este aplicarea unei taxe generale fiecărei țări pentru întregul comerț cu SUA. Recent, Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat pentru Fox Business că Administrația se concentrează pe «cei 15 murdari», cei mai mari contravenienți, o listă care probabil include Canada, China, UE, India, Japonia și Mexic, judecând după o prezentare din februarie a Reprezentantului pentru Comerț al SUA.
Cu toate acestea, politica este în continuă schimbare. The Wall Street Journal a raportat că Trump a readus recent în discuție ideea impunerii unui tarif general de 20% asupra tuturor bunurilor în valoare de peste 3 trilioane de dolari pe care Statele Unite le importă anual. Aceasta ar aduce taxele generale de import la cel mai înalt nivel din timpul Marii Depresiuni din anii '30. Consilierul de la Casa Albă Peter Navarro a afirmat recent că tarifele ar colecta 6 trilioane de dolari pe parcursul unui deceniu, o cifră care corespunde aproximativ cu o suprataxă de 20%. Dar acest calcul nu ia în considerare probabila scădere a cererii de importuri rezultată din această politică comercială.
Indiferent de calea aleasă de Trump, anunțul potențial va marca probabil începutul unei lungi perioade de negocieri globale. Oficialii Administrației speră că alte guverne vor negocia taxe mai mici: India a oferit reducerea tarifelor la produse americane, cum ar fi migdalele și afinele, în încercarea de a evita taxa reciprocă, potrivit unor surse guvernamentale. Dacă aceste propuneri eșuează, marii parteneri comerciali ar putea lua măsuri de retorsiune. UE ar putea viza giganți tehnologici precum Alphabet sau entități financiare precum PayPal. China are, de asemenea, un meniu extins de posibile represalii, de la exercitarea de presiuni asupra Tesla până la devalorizarea yuanului. Acesta este contextul unui potențial război comercial.
Încheierea de acorduri este complicată, parțial deoarece obiectivele războiului comercial al lui Trump nu sunt clare. Președintele și cabinetul său au identificat în mod repetat tarifele ca o modalitate de a reduce deficitele comerciale, de a crea locuri de muncă în sectorul manufacturier din SUA, de a crește veniturile fiscale, de a consolida securitatea economică și de a stopa fluxul de fentanil către țară. Aceste obiective sunt adesea contradictorii. Dacă producătorii auto mondiali răspund tarifului de 25% al lui Trump prin mutarea producției în SUA, așa cum președintele susține că dorește, importurile de automobile vor scădea, făcând și mai puțin probabil ca taxele să genereze veniturile anuale de 100 de miliarde de dolari pe care administrația sa pretinde că le va aduce politica.
De asemenea, nu există dovezi că țările cu tarife ridicate reușesc să țină la distanță exportatorii americani. Economiștii de la Morgan Stanley subliniază că țările cu cele mai mari tarife în raport cu SUA sunt Brazilia și Argentina. Anul trecut, SUA a înregistrat un surplus în comerțul de bunuri cu ambele țări.
În același timp, Administrația Trump pare hotărâtă să complice aplicarea tarifelor. Anunțând recent taxele pentru importurile de automobile, Casa Albă a specificat că piesele fabricate în SUA vor fi scutite de taxa de 25% aplicată vehiculelor complete care intră în țară. Având în vedere dorința lui Trump de a recompensa producătorii naționali, această abordare are sens. Dar complică calculele pe care trebuie să le facă importatorii și deschide posibilitatea ca Administrația să perceapă în viitor taxe suplimentare pe componente fabricate în alte țări, precum China.
Trump experimentează și cu alte tactici. Amenințarea la adresa Venezuelei a introdus ideea unui tarif de 25% asupra importurilor americane provenite din orice țară care cumpără petrol de la Caracas. Acest «tarif secundar» este similar ca design sancțiunilor financiare pe care SUA le-a folosit cu mare efect împotriva Iranului și Rusiei, printre altele. Aceste «sancțiuni secundare» se aplică nu doar țintei, ci oricărei entități care tratează cu aceasta, transformând astfel instituțiile financiare străine în executori involuntari ai sancțiunilor SUA.
Adoptarea unei abordări similare în comerț i-ar putea permite lui Trump să aplice presiune economică asupra țărilor cu exporturi reduse către SUA. Recent, președintele a amenințat cu impunerea unor tarife secundare de 25%-50% cumpărătorilor de petrol rusesc dacă Vladimir Putin îi blochează eforturile de a pune capăt războiului din Ucraina. Nu este deloc clar dacă Trump va pune în aplicare o astfel de amenințare, care ar perturba comerțul internațional cu țări precum India. Riscul unor astfel de măsuri va încuraja, de asemenea, alte țări să deschidă noi coridoare comerciale și să își reducă expunerea la SUA.
Dar este un memento că pasiunea președintelui pentru tarife vamale va dura mult dincolo de orice anunț imediat. Eliberarea promisă de Trump înseamnă complicații fără sfârșit, atât pentru Statele Unite, cât și pentru partenerii săi comerciali.
