Contextul războiului comercial nesăbuit declanșat de administrația Trump își are rădăcinile în incapacitatea Statelor Unite de a face față dezvoltării tehnologice de neoprit a Chinei. În UE, criza tarifelor vamale a scos la iveală decalajul industriei europene față de progresele extraordinare realizate de companiile chineze. Un decalaj care fusese deja evidențiat de rapoartele Draghi și Letta anul trecut. Cu toate acestea, semnalele de alarmă trase de aceste analize documentate nu au reușit să trezească industriașii și politicienii europeni. Șocurile agresive provocate de politicile lui Trump obligă la o relectură a ambelor lucrări și la acțiuni în consecință.

Valorosul document al profesorilor Rafael Myro și Vicente Salas, «Politica industrială europeană în tranziția către vehiculul electric», aprofundează lucrările lui Draghi și Letta pentru a dezvălui cu cruditate «enorma dependență pe care economia europeană o are de aprovizionarea cu materii prime și alte inputuri (bunuri) intermediare din China». Studiul, axat pe industria automobilelor, subliniază importanța sa notabilă pentru UE, angajând 1,4 milioane de persoane direct și 13 milioane indirect.

Progresele industriei chineze sunt răsunătoare, în special în domeniul vehiculelor electrice. În ceea ce privește bateriile, cea mai scumpă componentă a acestor mașini, producția comunitară reprezintă astăzi mai puțin de 10% din oferta mondială, față de 80% cât deține China. În 2023, UE a fost destinația a aproape 55% din exporturile gigantului asiatic, în timp ce în 2019 acestea reprezentau doar 1%. Un indicator al dependenței tehnologice a fost decizia Volkswagen de a se asocia cu compania chineză Xpeng pentru a dezvolta împreună o arhitectură electrică în China.

Cel mai relevant aspect al lucrării acestor cercetători recunoscuți este pariul lor decis pe încheierea de acorduri cu industriașii chinezi. «Pare clar», susțin ei, «că este preferabil să se evite tarifele vamale și să se ajungă la pacte cu China care să permită stabilirea companiilor din această țară pe teritoriul comunitar și transferul de tehnologie către concurenții europeni, precum și accesul stabil la minerale și materiale critice».

Myro și Salas consideră, totuși, că implantarea companiilor chineze în UE «trebuie să fie doar o parte a unei politici industriale mai viguroase decât cea dezvoltată până acum». Ei avertizează asupra riscului ca filialele chineze să ajungă să domine sectorul în ceva mai mult de un deceniu. Pentru a evita acest lucru, ei cred că statele membre «trebuie să mizeze pe inovație în sector, în toate fazele lanțului său valoric, și că, în vederea unei eficiențe sporite, acest lucru necesită coordonarea acțiunilor companiilor la nivel comunitar și sprijinirea lor cu fonduri publice».

În noul scenariu internațional conturat de administrația Trump, Europa trebuie să își lărgească viziunea și să încheie acorduri cu alte țări, în principal cele emergente, care respectă pactele și cu care pot exista beneficii reciproce. Cazul industriei auto este un exemplu paradigmatic.