Președintele Statelor Unite a decis să impună drepturi vamale, sau tarife, principalilor săi parteneri comerciali. A început cu tarife suplimentare asupra oțelului și aluminiului, și de asemenea asupra automobilelor și componentelor acestora. Miercuri a anunțat un «tarif reciproc» de 20% asupra importurilor din UE, deși detaliile despre cum se va concretiza acest lucru sunt încă necunoscute.

Argumentele care stau la baza tuturor acestor măsuri sunt fundamental două: pe de o parte, SUA doresc să reducă deficitul lor comercial uriaș cu UE și, pe de altă parte, intenționează să crească numărul locurilor de muncă în sectorul manufacturier pe teritoriul lor, pentru a revitaliza zonele industriale care au lâncezit în ultimele decenii.

Aceste două argumente sunt adevărate (cu o nuanță importantă) și pot fi împărtășite de Europa: UE îi convine o relație comercială mai echilibrată și sustenabilă cu SUA și, de asemenea, dorește să crească numărul locurilor de muncă în sectorul manufacturier pe teritoriul său. Nuanța importantă constă în faptul că, deși SUA prezintă un deficit comercial mare cu UE (157.000 de milioane de euro în 2023), mențin un enorm surplus în servicii (109.000 de milioane de euro), astfel încât unul și celălalt se compensează în mare măsură, cu un mic surplus net în favoarea Uniunii (48.000 de milioane de euro pentru un volum total de schimb de 1,6 trilioane). UE împărtășește, de asemenea, cu SUA ideea că trebuie să reducem dependența noastră economică față de China, cu care Europa menține un gigantic deficit comercial.

Aceste premise trebuie luate în considerare la articularea unui răspuns al UE la tarifele administrației Trump, astfel încât, în măsura posibilului, să împărtășească preocupările sale.

În scopuri vamale (și în scopul statisticilor privind comerțul cu mărfuri), multe produse a căror cea mai mare parte a valorii adăugate este americană sunt considerate produse originare din China sau din alte țări terțe, de obicei asiatice. Un exemplu paradigmatic îl constituie produsele pe care le asociem cu marca Apple. Majoritatea sunt importate ca produse originare din China, deoarece în această țară se realizează o parte fundamentală a fabricației lor. Multe multinaționale americane (urmate de multinaționale europene) au decis să localizeze în China o mare parte a proceselor lor de fabricație pentru a profita de costurile mai mici ale forței de muncă din acea țară. Dacă UE ar impune tarife punitive (să zicem de 200%) asupra produselor originare din China «concepute pentru a funcționa folosind sistemul de operare iOS», marea afectată ar fi compania americană Apple. Este vorba de produse cu o valoare adăugată enormă; sunt produse de consum, deci nu ar cauza un prejudiciu în cascadă producătorilor europeni; sunt dispensabile și au bunuri substituibile de la parteneri comerciali preferențiali (Samsung, principalul său rival, este coreeană, iar Coreea are un acord de liber schimb cu UE). Interesează să subliniem că sunt produse care nu figurează în statisticile de exporturi de bunuri ale SUA către UE.

Exemplele se pot multiplica în sectoare economice foarte diferite. De exemplu, jucăriile Hasbro și Mattel, dintre care unele se fabricau acum ani de zile la Valencia, astăzi se fac în China. Iar vehiculele Tesla comercializate în UE se fabrică în China (Elon Musk nu pare să aibă inconveniente în a face afaceri cu presupusul inamic).

UE ar putea răspunde lui Trump că dorește o relație comercială mai echilibrată și că, din acest motiv, va încerca să limiteze contramăsurile împotriva produselor industriale americane. Dar că dorește o relație mai echilibrată în comerțul cu servicii, motiv pentru care trebuie să adopte contramăsuri împotriva serviciilor americane. De asemenea, că împărtășește preocuparea pentru reindustrializarea europeană, motiv pentru care trebuie să adopte contramăsuri împotriva companiilor americane care au optat să fabrice în China, în loc să fabrice în UE, distorsionând astfel fluxurile dintre piețele noastre respective și crescând deficitul nostru comercial cu China (și surplusul nostru cu SUA).

Acest răspuns ar atinge mai multe obiective. În primul rând, i-ar da dreptate lui Trump acolo unde o are și s-ar evidenția punctele de acord, subliniind în același timp că deciziile unor companii americane — și nu protecționismul european — au exacerbat deficitul comercial al țării sale. În al doilea rând, ar stimula companiile americane să fabrice în Uniune. Și, în al treilea rând, ar reduce deficitul comercial cu China.

Este adevărat că aceste măsuri s-ar încadra mai puțin ușor în cadrul normelor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), deoarece ar presupune, cel puțin formal, aplicarea unei retorsiuni împotriva unui terț (China sau alții) care nu este cel care cauzează prejudiciul față de care se încearcă să se reacționeze. Cu toate acestea, nu ne-am afla în fața unei măsuri fără precedent: Tribunalul General al Uniunii Europene a decis că se pot impune drepturi compensatorii față de produse egiptene pentru subvențiile acordate companiei producătoare de către China prin programul său Noua Rută a Mătăsii, sau Belt and Road (cauza T-480/20, din 1 martie 2023). Și, pe de altă parte, se pare că nu se mai pot aplica standarde OMC celui care le încalcă fără menajamente. Nu ar avea mult sens să încercăm să continuăm să jucăm un meci de fotbal când adversarul nu respectă nici măcar regulile rugby-ului.

În plus, intensitatea agresiunii pare să nu lase altă alternativă decât recurgerea la instrumentul regulamentului anti-coerciție european (Regulamentul 2023/2675) și, în acest cadru, se prevede expres răspunsul la un ilicit internațional cu o încălcare a normelor internaționale (articolul 8.4). Acest regulament, pe de altă parte, permite autorităților europene o marjă de acțiune foarte largă, care depășește cu mult comerțul cu mărfuri, deoarece acoperă de la servicii la achiziții publice sau protecția proprietății intelectuale, trecând prin restricții la investiții și servicii financiare, printre altele (Anexa I). De aici se face aluzie la acest regulament ca fiind «bazooka» defensivă.

În lumina acestor considerații, răspunsul european inițial la deciziile tarifare ale administrației Trump, cu măsuri precum impunerea de tarife suplimentare la băuturile americane sau la motocicletele Harley-Davidson, nu pare cel mai inteligent. Nu este, deoarece atacă mărfuri originare din SUA, punând relația comercială strict în termeni de comerț cu mărfuri, când Uniunea are un surplus comercial cu SUA. Avem nevoie de măsuri care să mute accentul pe comerțul cu servicii (unde Europa este foarte deficitară față de SUA) și pe echilibrul comercial cu acele țări terțe (în principal China) pe care companiile americane le-au ales ca baze pentru producția lor.

Și, dincolo de acest domeniu, deoarece ne reconsiderăm relațiile cu principalul nostru partener în mod amplu, se pare că Uniunea ar face bine să adopte măsuri în legătură cu impozitarea efectivă a profiturilor marilor companii tehnologice, ceva ce a propus deja fostul înalt reprezentant al UE pentru Politică Externă, Josep Borrell. Are sens într-un moment în care trebuie să creștem resursele proprii ale UE pentru a finanța o cheltuială colosală în apărare, ceva ce Trump ne cere pe bună dreptate.