În câteva cuvinte
Un studiu catalan compară agricultura regenerativă cu cea convențională, arătând producții similare, dar cu costuri reduse și beneficii pentru sol și mediu. Tranziția necesită investiții inițiale, dar pe termen lung este mai rentabilă și sustenabilă.
Agricultura regenerativă: producție similară cu costuri mai mici
Agricultura regenerativă – care se bazează pe tehnici precum nelucrarea solului, menținerea unui strat vegetal verde și neaplicarea de inputuri externe, pesticide sau erbicide – este prezentată ca o soluție pentru atenuarea urgenței climatice și a pierderii biodiversității, dar criticii săi subliniază că nu poate înlocui agricultura convențională deoarece produce mai puțin. Un studiu realizat în opt ferme din Catalonia (patru regenerative și alte patru convenționale) arată în rezultatele sale preliminare că producția acestui model este similară și, în plus, reduce costurile. «Sunt primele date științifice care demontează aceste mituri», spune Javier Retana, coordonatorul proiectului RegeneraCat. Acest model nu are încă o certificare, așa cum se întâmplă cu agricultura ecologică. Inițiativa, promovată de Centrul de Cercetare Ecologică și Aplicații Forestiere (Creaf), a luat ca exemplu producția de dovlecei, struguri, pere și lapte de vacă. «Am ales patru ferme regenerative și alte patru foarte asemănătoare de producție convențională», menționează Retana, care este și cercetător la Creaf și profesor de Ecologie la Universitatea Autonomă din Barcelona (UAB). «Măsurăm activitățile pe care le face fiecare exploatație în fiecare zi, pentru a vedea timpul de personal, utilaje, cantitatea de îngrășământ și produse fitosanitare care se varsă, pentru a calcula costurile, amprenta de carbon și amprenta hidrică, precum și nivelul de producție», continuă el.
În primele, care sunt și certificate ecologic, se folosesc tehnici precum nelucrarea solului, folosirea doar a fertilizatorilor naturali, menținerea unui strat vegetal verde sau uscat tot anul, instalarea de hoteluri pentru insecte, plasarea de benzi florale între legume sau folosirea de animale, precum oi, vaci și măgari, pentru fertilizarea solului. În cele din urmă, în schimb, se lucrează solul, se folosesc erbicide și fertilizatori chimici și se smulg buruienile. «Producția a fost egală sau chiar mai bună în primele patru ferme, dar în plus costurile sunt mult mai mici, deoarece trebuie folosită mult mai puțină mașinărie și combustibil și nu trebuie cumpărați fertilizatori sau produse fitosanitare», subliniază expertul. Calculul nu ia în considerare investiția inițială necesară pentru restaurarea sănătății solului, un proces care poate necesita câțiva ani înainte de a obține această rentabilitate. Partea pozitivă este că demonstrează că ambele modele produc la fel și, odată stabilite, cu un cost economic egal, sau chiar mai mic, în cazul celui regenerativ. Experții cer ajutoare pentru acest moment dificil de tranziție.
Găini mâncând în ferma regenerativă Planeses, în Sant Ferriol (Girona). Massimiliano MinocriErnest Mas, de la Verdcamp Fruits — unul dintre agricultorii participanți — menționează că în cazul său au pus două parcele asemănătoare în Cambrils (Tarragona), iar în cea în care aplică tehnici regenerative au economisit 30% din cheltuieli pentru a obține aceiași dovlecei. «Folosim straturi vegetale, asociem culturi, plantăm flori pentru a promova biodiversitatea și folosim îngrășăminte organice. Solul reține mai multă apă și este mai eficient. Cu toate acestea, se economisește mult», menționează el. Problema este tranziția de la un sistem la altul. «Dacă iei un sol unde nu există o inerție a activității biologice și îl introduci în regenerativ, până când nu se recuperează este dificil, pot trece de la unu la cinci ani, depinde mult de starea inițială și de management».
Alta este Pomona Fruits (Ivars d’Urgell, Lleida), care încorporează resturi de tăiere, microorganisme vii și materie organică în sol. «Transformăm resturile de lână în aminoacizi pentru a obține azot, facem compost și zeamă de urzici pentru a crește fertilitatea solului și pentru a poleniza, mizăm pe plantarea de flori și impulsionarea albinelor», spune Gema Llanes. «În recenta perioadă de secetă, ferma regenerativă a menținut producția de pere, în timp ce cea care nu aplică aceste tehnici aproape că nu a produs nimic», adaugă ea.
Pășunat rațional
Între timp, în Planeses (Sant Ferriol, Girona) au împărțit terenul în 80 de parcele pentru a da de mâncare pășuni vacilor de lapte, pe care le mută în fiecare zi cu Pășunat Rațional Voisin (PRV): stau doar o zi în fiecare parcelă, astfel mănâncă iarba și fertilizează terenul, dar nu compactează prea mult solul. «Comparăm acest model de mișcări zilnice, care necesită un management de aproximativ 10 minute pe zi, cu cel convențional, unde animalele sunt stabilite și trebuie produs furaj, recoltat, uscat, ambalat, transportat, dat animalului și colectat gunoiul de grajd pentru a fi transportat ulterior. Iar rezultatul este că modelul nostru regenerativ este mult mai ieftin atât în resurse, cât și în timp», comentează Marc Gràcia, care lucrează în Planeses și este și cercetător la Creaf. Retana menționează: «În Planeses am verificat, de asemenea, că solul regenerativ acumulează mai multă apă decât un sol convențional, ceea ce este important în perioadele de secetă».
A patra fermă este cea a Familiei Torres (Pacs del Pendès, Barcelona), care scoate turme de oi și găini pentru a pășuna printre viile de vie și au instalate cutii cuib pentru lilieci și păsări. Datele sugerează că parcelele regenerative și convenționale produc o cantitate similară de struguri. Proiectul va dura doi ani și, mai târziu, vor publica articole științifice cu tot procesul.
Având în vedere că agricultura regenerativă nu are deocamdată o certificare, Spania nu are date despre cât teren este dedicat acestor practici. Cu toate acestea, un purtător de cuvânt al Ministerului Agriculturii explică: «Spania are un mare interes în aplicarea sistemelor de producție care garantează viabilitatea ecosistemelor. De aceea, de ceva timp au fost dezvoltate practici agricole care încorporează dualitatea productivă-mediu. Astfel, sunt promovate practici precum semănatul direct sau straturile vegetale sau inerte, sau rotația cu specii leguminoase, cu un beneficiu clar pentru biodiversitate, structura și condiția solurilor, evitarea eroziunii etc. În perioadele de secetă prelungită, de exemplu, a fost demonstrată adaptarea mai bună a terenurilor în care se realizează acest tip de practici».
De la minister se reamintește că în urmă cu doi ani a fost publicată ordonanța de nutriție durabilă a solurilor agricole «care prevede fertilizarea într-un mod global, căutând, tocmai, să minimizeze impactul său asupra mediului și, în măsura posibilului, să îmbunătățească parametrii solurilor, cum ar fi conținutul de materie organică, reducerea poluanților și a metalelor grele sau raționalizarea fertilizării». Astfel, «o parte din principiile agriculturii regenerative sunt transferate modelului productiv spaniol».
