Cazuri de crimă și literatura non-ficțiune

La 16 noiembrie 1959, Truman Capote a citit un scurt articol în The New York Times despre uciderea unei familii de fermieri în orașul Holcomb (Kansas). Ceea ce s-a întâmplat imediat după este prezentat în filmul Truman Capote (2005) în jurul minutei 5: scriitorul a sunat directorul New Yorker și i-a spus că vrea să scrie despre această poveste, apoi a călătorit la Holcomb pentru a se documenta. "Cu sânge rece" a fost publicat la 17 ianuarie 1966.

În toată furtuna verbală ce înconjoară cartea lui Luisgé Martín, El odio, un cuvânt a rămas absent, cuvântul sobru «responsabilitate». Am văzut apărători necondiționați ai libertății de exprimare și am văzut și auzit, de asemenea, pe cei care revendicau dreptul la onoare al victimelor vii și moarte ale unui dublu asasinat a cărui cruzime, poate, cuvintele nu o pot exprima, așa cum nu există cuvinte pentru a povesti durerea mamei copiilor uciși, nici probabil capacitatea de a înțelege profunzimea ei.

Genul "true crime" este în plină ascensiune

Cererea tot mai mare de documentare, podcast-uri, seriale și cărți despre crime reale a impulsionat dezbateri despre expunerea victimelor și riscul de a cădea în senzaționalism și revictimizare, un risc care se multiplică atunci când vorbim nu despre fraude sau dispariții, ci despre crime.